Mă gândesc că timpul nostru, al spațiului teatral românesc, este mult diferit de timpul european. Ceva din noi visează să rupă barierele unor tradiții pe cât de valoroase, pe atât de greșit înțelese, în timp ce o altă parte – rațiunea, frica sau pur și simplu complacerea – se ține strâns de exact aceleași tradiții și continuă să le propage.

Rondul de noapte este o companie de teatru independent, înființată în vara anului 2018 de către un grup de tineri actori, care au început de la 0 un proiect al cărui ideal este să atragă cât mai mulți artiști, din toate domeniile. Am fost la sediul lor, unde Vlad și colegii lui fac dintr-un simplu garaj o sală pentru evenimente culturale

Ada Milea reușește prin acest spectacol să iasă din tiparele cu care ne obișnuise în alte reprezentanții, cum ar fi „Insula” sau „Chirița în concert”. Chiar dacă a integrat și cântece care deja au consacrat-o, cum ar fi „Manea cu lanțuri”, ele s-au potrivit  de minune în contextul dat. Muzica este veselă, haioasă, ritmată, realizată astfel încât în subconștientul spectatorului să rămână esențialul: problemele cu care ne confrutăm ca cetățeni ai acestei țări, în viața de zi cu zi. 

Îmi amintesc că, în studenție, unul dintre primele lucruri pe care le-am scris a fost despre spectacolul Letei Popescu, Poker, montat la Reactor. Atunci văzusem un spectacol-jurnal despre un băiat a cărui viață nu se întâlnea deloc cu a mea, dar care m-a prins instant. Stăteam în primul rând și,Continuare

Experimentul s-a desfășurat între anii 1949 și 1952. Legionarii, membrii partidului liberal sau țărănesc, membrii comunității evreiești și mulți alții au fost victimele acestui îndelung proces de dezumanizare, cum e numit și în cadrul spectacolului. Procesul a constat în tortura permanentă a deținuților, cu scopul așa-zis de reeducare și propriu-zis de transfigurare a unui individ din om în călău, din persoană în monstru, din uman în inuman.