E un sentiment de reticență și nesiguranță care mie mi se pare ușor de înțeles. Te confrunți cu o situație atât de nouă și schimbări radicale în stilul de viață a oamenilor, cu ceva necunoscut. Nu pot să învinuiesc pe nimeni că se sperie sau că vrea să nege. Pe măsură ce apar camapanii de informare și se discută despre vaccin, pe măsură ce oamenii fac vaccinul și arată că lucrurile sunt ok, crește și nivelul de încredere. În acest moment, există, totuși, nesinguranță. 

Am văzut câtă bucurie poate emana capacitatea de a-ți mișca liber corpul. De a spune o poveste pe o temă aleasă de tine. De a te distra în timp ce înveți ceva. Învățarea nu înseamnă stres, încrâncenare și suferință. Și totuși, asociem 12 ani de educație într-un sistem de învățământ defect cu panica îngrozitoare a BAC-ului.

Teatrul din Cartier este un proiect inițiat acum 6 ani de către BIS Teatru, un proiect care își propune să aducă mai aproape cultura și teatrul de periferiile mai slab dezvoltate ale Sibiului. Un festival care se adresează atât copiilor, cât și adulților și care își dorește să ofere produse culturale gratuite oameniilor din zone defavorizate. 

În seria interviurilor despre izolarea în pandemie, ne desprindem un pic și vorbim cu Raluca Croitoru, artist vizual, stabilită de ceva timp în Olanda. Lucrările ei au fost prezentate atât în țară, la Muzeul de Artă Contemporană din București cât și în afara granițelor la Kunsthalle Krems (Austria), Galeria A tale of A Tub sau Centrul de Artă Contemporană Ujazdowski Castle (Polonia).