Contrar credinței de masă, cinematografia românească nu a rămas pierdută în timp, prinsă undeva între filmele lui Sergiu Nicolaescu și ale lui Lucian Pintilie. În ceea ce mă privește, chiar dacă puteam judeca și eu că au mai apărut filme românești de atunci (chit că nu știam niciunul), nu mi-așContinuare
A treia editie a Festivalul Filmului Palestinian se desfășoară în regim online. Între 26 și 30 noiembrie 2020, veți avea ocazia să urmăriți cele mai mari succese ale cinematografiei palestiniene din ultimul an, inclusiv propunerea la Premiile Oscar. Timp de cinci zile, pe platforma Eventbook vor fi disponibile opt filmeContinuare
Probabil mulți dintre noi ne-am uitat la un film franțuzesc foarte bun și ne-am făcut promisiunea că ne vom uita la mai multe filme unde dialogul cel mai aprins dintre personaje are loc la o măsuță de cafea pe care stau 4 feluri de croissante cu urme de ruj. Gata cu producțiile comerciale!
Dincolo de impresii, Capernaum pune pe masă nişte întrebări ce atârnă greu: Cum se pot apăra copiii născuţi în mizerie? Ar trebui să aibă fiecare om dreptul să nască şi să crească copii? Cum ar trebui tratată criminalitatea infantilă?
Tiff-ul de anul acesta m-a ajutat să văd că românii sunt civilizați, că pasiunea pentru film e acolo, îmbibată adânc, că arta în general își va face loc în orice moment de criză. Sunt în autobuzul 30 și mă întorc acasă.
Cred că Meshes of the Afternoon e un film în care trebuie să-ți găsești singur drumul, nu un film care îți arată calea rațională pe care să mergi…
Perpetuăm o cultură a fricii în timp ce pe alocuri se trâmbițează corectitudinea politică și anumite mișcări încearcă să ne îndrume spre o practică mai sănătoasă care ar trebui, de fapt, să existe ca urmare a respectului reciproc față de om.
Când un element al identităţii noastre ne garantează nerespectarea unor drepturi, elementul respectiv devine definitoriu, identitatea noastră devine disproporţional ataşată de eticheta care ne dezavantajează.
Deși începe cu finalul dezastruos, Irreversible nu te face să te simți de parcă, năpădit de-un impuls subit, citești ultima pagină din cartea care ți-a ros curiozitate pentru zile-ntregi. Dimpotrivă, te ține în priză, te șochează, te face să te-ntrebi ce s-a întâmplat de s-a ajuns la așa ceva
Mai degrabă filmul este o formă de terapie și de luare la cunoștință pentru cei care au avut persoane apropiate ca victime. Dar oare este interesată cu adevărat China de aceste atestări și de rezultatele (dezastruoase ale) comunismului ?