Nu ne mirăm de ce fizica, chimia și biologia devin înfricoșătoare și anoste, iar copiii se refugiază discret în ecranele calculatoarelor, devenind victimele entertainmentului pasiv. Dacă nici una din sfere nu le este prezentată așa cum ar trebui, soluția ultimă va naște roboți care vor continua să ducă vieți nefericite și trase la indigo. (Sună extrem, dar nu ne mai putem ascunde după deget spunând că educația pentru mase e soluția pentru viitoarele generații.)

Mulți dintre noi ne dorim să ne simțim un pic mai protejați de fenomene precum manipularea în masă. Iar asta se întâmplă în momentul în care adoptăm poziția de sceptici informați, care, înainte de a respinge posibilitatea unui anumit adevăr, ascultă mai multe variante ale problemei, ajungând la o concluzie proprie, bazată nu pe propria subiectivitate, ci pe date reale, testate și verificate.

Unde se termină exprimarea și unde începe epatarea? De multe ori, presiunea socială se simte cel mai bine în mediul online. Trebuie să pui un story, neapărat un story, pentru că o postare are mai multe șanse să fie ratată. Trebuie să pierzi clipa în timp ce încerci s-o imortalizezi la story (s-o imortalizezi pentru următoarele 24 de ore, mai precis).

Dincolo de impresii, Capernaum pune pe masă nişte întrebări ce atârnă greu: Cum se pot apăra copiii născuţi în mizerie? Ar trebui să aibă fiecare om dreptul să nască şi să crească copii? Cum ar trebui tratată criminalitatea infantilă?

Problema nu e asta, problema e că noi, ca societate, cu toate moștenirile traumatice acumulate de-a lungul timpului, cu toate lecțiile despre frică, limitare, singurătate și lipsă de încredere în celălalt, învățate pe pielea noastră sau preluate de la cei din jur, nu știm ce să facem cu libertatea.

Tu cum îi ajuți pe cei din jurul tău? Dacă faci voluntariat la o organizație non-profit care vrea să facă lumea mai bună, trimite-ne o pagină de jurnal cu povestea ta de voluntar.

Tiff-ul de anul acesta m-a ajutat să văd că românii sunt civilizați, că pasiunea pentru film e acolo, îmbibată adânc, că arta în general își va face loc în orice moment de criză. Sunt în autobuzul 30 și mă întorc acasă.