Intri pe Netflix și-ți apare la recomandări chipul Shirei Haas în rolul lui Esty, plângând, în timp ce e tunsă la zero de către femeile din familia ei. Sigur, tu nu știi asta încă. Vezi titlul, Unorthodox. Poate, pe muțește, începi să te uiți la trailer. Poate dai sonorul, săContinuare

Proza lui Munro este o proză discretă și puternică, despre existențele unor oameni la care probabil nu ne-am fi gândit în această lumină, în spații care ne devin din ce în ce mai puțin străine cu fiecare pagină.

Observ că dialogul ne sperie pe noi toți. Etichetăm o mulțime de subiecte drept tabu pentru că ne e frică să ni le asumăm în totalitate. Ne e rușine să vorbim despre ele.

Perpetuăm o cultură a fricii în timp ce pe alocuri se trâmbițează corectitudinea politică și anumite mișcări încearcă să ne îndrume spre o practică mai sănătoasă care ar trebui, de fapt, să existe ca urmare a respectului reciproc față de om. 

Când un element al identităţii noastre ne garantează nerespectarea unor drepturi, elementul respectiv devine definitoriu, identitatea noastră devine disproporţional ataşată de eticheta care ne dezavantajează.