Este ca o discuție cu trei prieteni vechi într-o seară caldă de vară, după un lung timp în care nu v-ați mai văzut. Este momentul în care acești prieteni îți povestesc pățaniile lor din ultima perioadă, iubirile, problemele și planurile de viitor, ca și cum nici măcar nu ai lipsitContinuare
Medeea este mărturia suferințelor feminine într-o lume în care ele sunt conduse, nu lăsate să conducă, este ca un prospect la care urmașii să se întoarcă pentru a învăța despre condiția femeii, aceea de a oferi permanent fără a primi ceva în schimb. Se pune corect în spectacol întrebarea evoluțieiContinuare
Cineva spunea odată că singurul lucru care rămâne în urma teatrului este ceea ce se scrie despre. Astăzi aparatura ne oferă posibilitatea de a putea vedea și peste o sută de ani cum se făcea teatru în 2021. Chiar și așa, ecranul nu-ți dă posibilitatea de a asista la unContinuare
Mi se pare că suntem niște ființe sfinte și mizerabile. Avem mult avânt, foarte mult entuziasm. Dar în același timp suntem într-un mediu extrem de obosit, retrograd, învechit care nu prea ne dă foarte mult spațiu de joacă. Noi suntem oameni care vor să se joace foarte tare, dar nu prea avem unde.
Citit de plăcere în sesiune? E posibil? Arianna vine cu niște sfaturi practice care te vor ajuta să mai ieși din suporturile de curs și să te pierzi într-o carte fără să pici!
Dă-i o șansă cărții aleia de non-ficțiune pe care o ai pe raft de jumătate de an, dar dă-i o șansă cum trebuie: cu creionul în mână și caietul lângă tine. Nu o să pierzi nimic. Dar s-ar putea să rămâi cu Aha, Așa deci și Uite ce idee bună.
„De la bun început, Sava mi s-a părut genul de om care face lucruri, chiar și atunci când circumstanțele nu îl încurajează neapărat. Așa că, profitând cumva de contextul pandemic în care virtualul facilitează întâlniri, dar și de faptul că Sava postează mai nou de prin Londra, i-am scris să văd ce mai face.”
În ultimii ani, așa cum mi-a fost dat și mie să descopăr, documentarele au căpătat o nouă dimensiune, îndrăznesc să spun cinematografică; au început să-și îngrijească încadrările, să se axeze și pe cromatică, montaj, coloană sonoră.
La The Midnight Gospel te uiți într-o zi de marți, la 2 noaptea, când simți că ai foarte multă energie și n-ai cui să-i împărtășești ultima ta revelație despre conceptul de realitate…
„De foarte multe ori, văd filme care pot avea o regie minunată, o poveste minunată, dar nu cred ce se întâmplă acolo, nu cred actorii și simt că totul a fost jucat. Atunci, îmi e greu să empatizez cu filmul. „