Undeva între cuvânt și imagine, oscilând de la una la alta sau combinându-le. Aproximativ în fiecare dimineață îmi fac cafea la ibric. Iau arta personal. Îmi respect boema și mă lupt pentru echilibrul meu. Am mai menționat că sunt pe jumătate albaneză?
Le bonheur ar putea fi ușor rezumat astfel: imagini tipice Noului Val francez, în culori care te fac să simți un gust dulce, ca și cum ai gusta deodată din mai multe tipuri de prăjituri și siropuri, devenind la un moment dat greu de suportat, apoi tragedia, apoi aceleași culori și aceeași frumusețe a imaginii
Poetă de excepție, care a deschis o nouă cale, feminină, în poezia modernă iraniană, Forugh Farrokhzad s-a bucurat de o creativitate și productivitate impresionante, sfidând cutumele societății și prejudecățile bine înrădăcinate.
Dintre toate artele care mă pasionează, teatrul e, de departe, cea care mă face cel mai frecvent să mă întreb: Pentru ce?
A scrie despre părinții tăi. Te îndepărtezi suficient, dar nu cât să-ți pierzi capacitatea de a privi din interior, nu cât să devii impersonal. A încerca să-ți înțelegi părinții.
Tennessee Williams, citat chiar la începutul spectacolului, a spus: „Teatrul nostru trebuie să strige în gura mare pentru a se face auzit.”
„Gösta” e despre inegalitățile produse de bunătate. Ce faci atunci când vrei să ajuți pe toată lumea, să consolezi pe toată lumea, să nu rănești și să nu dezamăgești pe nimeni
In/sight: 21st century love story, a frame for the sky, about memory/about oblivion, aliens in your hometown…
Netflix, fără chill După un sfert de oră de vizionat Marriage story (mult mediatizatul film al lui Noah Baumbach, din 2019, nominalizat la Premiile Oscar de anul acesta), îți spui: în sfârșit un film american în care urmărești povestea și vezi personajele – nu pe Scarlett Johansson din Lost inContinuare
Da, mulți oameni vin în România pentru personajul unui irlandez. Ce explorează? Cu ce se întorc? Cu o cană pictată stângaci care să le amintească de un spațiu care i-a distrat și pe care nu l-au cunoscut niciodată.