Sunt Laura. Am 23 de ani. Sunt actriță. Cânt de când mă știu. Dansez de vreo 5 ani. Iar de scris... scriu. Toate lucrurile pe care le trăiesc și care nu încap nicăieri altundeva, încap în poeziile mele. Ele sunt jurnalele mele de călătorie și rămân dovezi ale maturizării și urme ale experiențelor mele pe care, altfel, nu le povestesc nimănui.
Eu nu 

Nu
Eu nu o să comit greșelile tatălui meu
Eu nu sunt un meteor rătăcit 
Nu
Eu sunt femeie, tată
Eu am răbdare 
Deși sângele meu e mai inflamabil ca spirtul 
Și se aprinde cât ai clipi
Și cu o simplă privire sfâșie, rupe și transcede. 
Nu
Eu nu o să las orgoliul să-mi mestece sufletul 
Nu o să las gelozia să-mi aglomereze intestinele
Eu diger, tată, diger dezamăgiri și scot din ele apă, aur și pași înainte.
Azi ți-am spus că din inelul primit cadou 
Chiar din partea ta la majorat
Au căzut două stele,
Dar nu mă tem.
Stelele în ochi le port acum
Nu mai am nevoie de ele să-mi agațe ciorapii
Ele nu mai există pe inelul meu iubit. 
Eu, tată, voi zbura
Decolez direct de pe tăietura de sub buricul mamei mele de unde am ieșit.
Fiindcă mama mea, tată
Nu a aproape murit în van în clipa când 
Cu scalpelul rece
A fost tăiată în două. 
Tată, eu nici nu m-am născut atunci
Ci sora sau fratele meu mort
Și cu toate astea
Sufletul meu rătăcitor în univers s-a oprit din respirat pentru o secundă.  
Tată, nu m-am născut degeaba cu ochi albaștri din doi părinți cu ochi căprui. 
Nu respir degeaba cu un nas ca al tău 
Deci tată, nu sunt nebună când îți spun
Să nu-ți fie frică!
Nu ai căzut degeaba de acolo de sus. 
Fiindcă în același an când ai căzut 
Eu m-am născut din voi, îngeri. 
Și fiindcă atunci când ai căzut 
M-ai învățat pe mine să mă țin mai strâns.
Tăcere 

E foarte greu să iei înapoi un cuvânt
Să-l smulgi înapoi la tine
Să-l înghiți
Să scoți limba ca o broască 
Să prinzi cuvântul în pielea ei moale
Și să-l expulzezi direct înapoi în ego
În suflet
În stomac
În creier
În ...
E foarte greu să iei înapoi un cuvânt 
Spune Olga Delia Mateescu
Așezată pe un fotoliu
Pe canal 33, sâmbăta.
Privește fix interlocutoarea
Și ai impresia ca i-a înghețat în mână o țigară 
Și că e înconjurată de un fum ce parcă vine dinspre Amazonul care arde
E foarte greu să iei înapoi un cuvânt 
E foarte greu să compensezi pentru el
E foarte greu să-l explici în cuvinte 
Prin călăreț.
Și odată zis, 
E foarte greu să iei înapoi un cuvânt. 
Dar tăcerea... 
Deși e valoroasă 
Deși e armă puternică în războaie 
Pe care ești pe cale să le pierzi
Deși multe spune, e mai grea.
Tăcerea ar stârpi actul meu 
De a mă așeza nud pe pagini.
Tăcerea e totuși regrupare
Tăcerea e lipsă de cuvânt 
Lipsă de muzică...
Dar între tăceri ne vorbim
Și 
E foarte greu să iei înapoi un cuvânt.


Simbolism să fie?

Piele neagră
Peste ochi înmuiați în smoală.
Azi cutreier terenuri diavolești 
Pe poteci șerpuite, pietre funerare mă prind de gleznele moi 
Marșuri întunecate ce morți mulți prevestesc îmi penetrează timpanul rozaliu
Șobolanii îmi rod ligamentele genunchilor
Plouă 
Plouă broaște 
Plouă râme
Plouă negru peste ochi albaștri 
Mâinile mă ard de câte trupuri satanice am mângâiat
Stomacul mă arde de la cafeaua cu fier în loc de zahăr 
Iată-vă!
Vă văd 
Vă văd clar 
Și pe mine în voi
Am păcătuit conștient, m-am sinucis înghițind bulgării de pământ din care ați fost plămădiți
Aud bârfe șoptite de pe buze de erinii
Tragedie antică în dormitor de fildeș.
Cerber, ce-mi păzea coapsele fierbinți 
Părăsește azi iadul 
Și se apropie înfricoșător de poiană 
Sună la interfon 
E mort
Sparge ușa de la scară 
Urcă până la etajul 5 și bate-n ușă de 1000 și una de ori
Acasă nu-s
Repet prin teatre dărăpănate de provincie
Doboară ușa
Vecinii mi-s morți 
Se îndreaptă spre dormitor
Lasă dâre de sânge închegat 
Sfâșie ușa dulapului și... 
Uite-mi scheletele
Le simt de departe cum purtate mi-s spre cerul roșu 
Ninge
Ninge oase
Ninge cenușă 
Și întreaga omenire se uită spre cer cu gura căscată 
Înghite oase 
Inhalează cenușă
Abia acum m-a cunoscut.

Poezia nu v-a moare

Problema e: cât de real a fost acel imbold pentru scris. A fost un lucru conjunctural sau adolescentin? Dacă e doar atât, se pierde, pentru că scrisul e o muncă. Citește mai mult

Scriere creativă: The Lost Ladybug Project

Ce-au scris cititotrii noştri în pandemie? The Lost Ladybug Project este unul dintre textele selectate în urma call-ului de scriere creativă.

Scriere creativă: Despre Îngerii lui Dumnezeu sau Stranie întâmplare cu doi părinți mici, un copil prea mare și o Companie

Ce-au scris cititotrii noştri în pandemie? Îngerii lui Dumnezeu este unul dintre textele selectate în urma call-ului de scriere creativă.

Scriere creativă: Corp și Umbră

Ce-au scris cititotii noştri în pandemie? Corp şi Umbră este unul dintre textele selectate în urma call-ului de scriere creativă.

Arată-le și celorlalți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *