Îmi propun să scriu aici niște scurte impresii asupra unor spectacole-lectură pe care am apucat să le văd relativ recent la Reactor, locul la care chiar îmi doream să ajung odată ce m-am mutat în Cluj. Aceste două texte au fost produse în cadrul rezidenței de scriere dramatică Drama 5.

Deci, hai să nu ne lungim.

SCHELETUL DE PASĂRE de Iulia Enkelana

Conștientizarea morții poate fi o etapă dificilă din parcursul vieții umane – iar, în acest text, această revelație este atașată de un simbol puternic – cel al scheletului de pasăre, găsit după mobila din sufragerie de către părinții lui David, protagonistul nostru. Pornind de la această amintire a lui David, ajuns la maturitate, călătorim cu el prin arhiva intimă a familiei sale, într-un spațiu undeva între existență și pre-existență.

Amintirile din copilărie, împletite cu momente ale părinților săi de dinaintea nașterii lui David, construiesc un prototip al vieții umane – cu toate nesiguranțele și concluziile personale ale fiecărui membru al familiei în parte. 

Astfel, în Scheletul de pasăre te simți de parcă ești pe canapea, împreună cu părinții lui David, în momentul în care acesta insistă să vadă ce au găsit și ce ascund de el. Trăiești intensitatea emoțiilor și te cuprind revelațiile tardive pe care un om le are, odată cu ajungerea la maturitate; el leagă un schelet de pasăre de o etapă importantă și înfricoșătoare a vieții umane – moartea iminentă a fiecăruia dintre noi. 

În final, abia aștept să văd o montare a acestui text. Dintre cele două, acesta m-a impresionat cel mai tare, cu siguranță.

sursa: facebook.com/ReactorCluj

MONȘTRI de Andrei Ursu

Trei bărbați – un tată și doi fii. Trei generații, cu perspectivele lor diferite asupra propriei familii. Toți trei se unesc pentru o discuție cu final tragic.

În „Monștri” se vorbește despre frustrare, ură, furie și alte sentimente ascunse de ani buni. Sentimente înăbușite, care reies în valuri de-a dreptul paralizante. Se vorbește despre diferențele dintre doi fii – cel mic, mai iubit și mai protejat, versus cel mare, care a văzut latura negativă a familiei sale. 

Ce rămâne în urmă? Poate durere, poate ură, poate amândouă. Ceea ce este sigur e că această discuție scoate la iveală monstrul din fiecare dintre cei trei bărbați.

sursa: facebook.com/ReactorCluj

În final, ce pot să spun? Am avut ocazia să ascult două texte foarte bine realizate, ambele având în centrul lor familii mai mult sau mai puțin disfuncționale. Ambele m-au făcut să simt câte ceva – fie tristețe, fie revoltă, fie m-au făcut să fiu ușor confuză – deci, aș putea spune că și-au atins scopul.

Abia aștept să le văd montate. 

Pentru că merită.

 „Trebuie să ne facem propriile spații de joacă”-Alin Neguțoiu, despre teatrul românesc

Mi se pare că suntem niște ființe sfinte și mizerabile. Avem mult avânt, foarte mult entuziasm. Dar în același timp suntem într-un mediu extrem de obosit, retrograd, învechit care nu Citește mai mult

Focus: dramaturgie contemporană la Reactor

Află mai multe despre dramaturgia contemporană românească, participând la evenimentele din luna ianuarie de la Reactor de creație și experiment!

Jurnalul familiei noastre cea de toate zilele

Îmi amintesc că, în studenție, unul dintre primele lucruri pe care le-am scris a fost despre spectacolul Letei Popescu, Poker, montat la Reactor. Atunci văzusem un spectacol-jurnal despre un băiat Citește mai mult

“Atmosfera poate fi dată doar de o voce, niște cuvinte și o stare.” – Un interviu cu Cosmin Stănilă

Dacă e realism, piesa trebuie să fie bună, trebuie musai o scriitură bună. Asta e jumătate de muncă. Nu ai cum să faci ceva realist bun, fără o scriitură bună

Rezistența Fresh Start sau Restul vieții noastre

În Restul vieții noastre simți o curiozitate și un elan molipsitoare, care încheie o înșiruire de povești despre traumă și abuz într-un mod plin de speranță.

Sava Cebotari: „Mulţi dintre artiștii din Moldova nici nu consideră companiile teatrale independente drept teatru.”

„De la bun început, Sava mi s-a părut genul de om care face lucruri, chiar și atunci când circumstanțele nu îl încurajează neapărat. Așa că, profitând cumva de contextul pandemic Citește mai mult

Arată-le și celorlalți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *