„Educația stă la baza a orice”- Ionuț Coman, despre proiectul Laboratoare Rurale

„Dacă vrei să se mute o piatră, nu e suficient să țipi la ea, să te uiți urât, să comentezi. E nevoie să pui mâna și să o muți.”

Ionuț Coman

Asta ne spune Ionuț Coman, director județean de tineret, project manager al Asociației „Cătunul Verde” și coordonator al inițiativei „Laboratoare Rurale”, un proiect îndrăzneț și necesar care-și propune dotarea și amenajarea laboratoarelor de informatică din școlile situate în mediul rural atât din județul Bihor, cât și din țară. 

În data de 27 februarie a avut loc inaugurarea primului laborator de informatică amenajat de la zero în comuna Balc, satul Almașu Mare, dar acest eveniment special este rezultatul câtorva luni de muncă intensă alături de voluntari tineri, parteneri și donatori. Pentru a afla mai multe detalii despre „Laboratoare Rurale”, am stat la povești cu Ionuț Coman și am descoperit care au fost etapele proiectului, provocările pe care le-a întâmpinat, motivația care l-a împins să meargă mai departe și importanța procesului pentru voluntarii liceeni din Oradea. 

Care este povestea proiectului „Laboratoare Rurale”?

Înainte de Laboratoare Rurale, am avut un proiect care s-a numit Cercul Solidarității, la Asociația Cătunul Verde, în cadrul căruia am colectat deșeuri de echipamente electrice și electrocasnice și componente IT pe care am încercat să le reparăm, să le recondiționăm, și care urmau să ajungă la elevii din mediul rural care nu aveau posibilitatea să își achiziționeze, ținând cont de perioada care a fost și de toată nebunia cu educația online. Ulterior, mi-am propus să amenajez laboratoare de informatică. Mă gândeam cumva în viitor, la momentul în care elevii se vor întoarce la școală și o să aibă mare nevoie. Eu militez pentru educație de aproape zece ani. Am fost inclusiv reprezentantul studenților în Consiliu, am fost membru în asociații și așa mai departe. 

Într-o zi, am citit un articol în Bihoreanul, exact înainte de a începe școala, în care se relata o realitate tristă: faptul că la început de an școlar erau 159 de școli care nu aveau nici măcar un calculator în dotare. Pe lângă acestea, școlile în care am amenajat laboratorul de informatică, poate că aveau un calculator care funcționa, sau poate trei. Am găsit o școală în care elevii veneau în laboratorul de informatică ca într-o excursie. Adică funcționa un singur calculator și ei îi cereau profesoarei să vină să se uite la acel calculator timp de 15 minute, sau să facă ceva fiecare. Pe lângă asta, încă o realitate tristă pe care am întâlnit-o este faptul că foarte puține școli chiar au profesori de informatică. Am întâlnit cazuri în care profesoara de franceză predă și informatică doar pentru că știe să deschidă un calculator și știe să-l conecteze la internet, nu pentru că ar avea pregătire în domeniu. 

Primul meu gând a fost să amenajez un laborator, maxim trei… Ăsta a fost primul meu target: să amenajez trei laboratoare. Știam că e destul de dificil, iar în urma campaniei pe care am făcut-o printre companiile din Parcul Industrial, componentele pe care le-am primit nu erau complete. În unele cazuri, au venit doar unitățile centrale, sau au venit doar monitoare. Ne lipseau periferice de la VGA-uri. Am avut, de exemplu, o unitate centrală care nu avea rami, care nu avea hard și pentru a fi funcțională, era nevoie de niște costuri, de câteva mii de lei. În primă fază, am fost nevoit să achiziționez pentru a porni acest proiect, iar ulterior am mai primit donații. 

Dar după primul sau după al doilea laborator pe care l-am amenajat, au început să se implice, pe lângă companii, și persoane fizice sau firme mai mici. Noi am ținut cont de niște parametrii pe care să-i îndeplinească fiecare calculator pe care îl donăm. Adică nu doar să meargă, ci să aibă performanțe cât mai ridicate. 90% dintre calculatoarele pe care le-am dat au fost I5, 8 giga de rami, hard de 500. Adică calculatoare foarte bune. Companiile care le-au donat le schimbă o dată la 3 ani, 5 ani. Pe lângă laboratoarele amenajate, am donat și individual. Adică laptopuri pentru elevii care ne-au cerut sau care veneau înspre noi, calculatoare, în funcție de cerința fiecăruia. 

Și până acum ați ajuns în șase școli?

Da, avem șase școli în momentul de față. După acele trei școli, mi-am propus să realizăm 10% din deficitul pe care județul Bihor îl are. 10% însemnând undeva la 15-16 laboratoare. Dar cu siguranță o să depășim acel 10% și ne dorim ca în următorii 3 ani, Bihorul să fie primul județ digitalizat din acest punct de vedere și fiecare școală să aibă propriul laborator de informatică. Vedem dacă o să aibă și propriul profesor de informatică, asta o să fie mai dificil un pic! 

Acolo da. În proiect ați avut implicați foarte mulți voluntari liceeni. Ce a însemnat experiența asta pentru ei? Cum i-ați găsit? Cum ați colaborat?

E în felul următor: eu am grupul meu de voluntari cu care colaborez de ceva timp, dar acei voluntari erau pe nișa mea de proiecte. Până acum aveam proiecte legate mai ales de mediu, au fost și proiecte culturale și educaționale. Dar nu de acest tip educațional. Asta e o altă nișă. Am avut doi trei prieteni de care știam că sunt IT-iști și care m-au mai ajutat, dar erau super ocupați. Începusem încă de la proiectul cu Cercul Solidarității să colaborez cu Andrei Lupu și l-am rugat să își aducă colegi care se pricep la IT. În primă fază, ei au zis că se pricep. Ne-a luat o perioadă să ne pricepem cu adevărat. Au început să învețe și au văzut că ceea ce facem e destul de complex. Adică noi luam calculatoarele și începeam prin a le curăța, a le schimba ramii, a le verifica toate componentele, a instala Windows-ul, tot ce e nevoie pentru ca acel calculatorul să fie funcțional. 

În primă fază, au venit vreo 3-4 voluntari, până s-au obișnuit și au văzut că ceea ce facem e destul de serios. În timp, au învățat să își asume și să își găsească singuri task-urile. După ce am amenajat primele două laboratoare, cerința a crescut. Au început să îmi scrie profesori, să-mi scrie directori, să mă contacteze diferiți oameni. Plus simpli cetățeni care știau cazuri deloc izolate de elevi care nu aveau un calculator sau o tabletă. În tot timpul ăsta, am ajutat cu laptopuri și calculatoare și ONG-uri care aveau nevoie sau care lucrează cu copii 

Pe parcurs, voluntarii, liceenii au învățat că trebuie să țină cont de partea de organizare, că trebuie să se împartă pe echipe. La început, dacă le dădeam o sarcină, toți se duceau să facă același lucru. Au fost niște transformări în toată perioada asta, pozitive: faptul că au început ei să întrebe „când facem?”, „când mergem?”. Dacă la început trăgeam puțin de ei, mai nou merg și singuri. Spun că vor să vină mâine sau poimâine și le las cheile.

Am transmis partea asta de asumare, de implicare și faptul că nu e neapărat despre noi, despre ceea ce facem, ci e despre rezultatele pe care o să le avem. Le-am spus că peste ani, pe acei elevi care o să lucreze pe calculatoarele pe care ei le repară s-ar putea să îi întâlnească printre colegii lor de muncă, viitori antreprenori, viitori medici. 

Ionuț coman

Voluntarii au început să-și aducă și prieteni. De la zilele de început în care aveam 3-4 voluntari, am ajuns la zile cu 15, 18 sau chiar 20 de voluntari. Am fost contactat de alte asociații atât din oraș, cât și din țară care vor să se implice în proiect. Ne dorim ca proiectul nostru să devină național. În timp ce amenajăm laboratoare de informatică în Bihor, colega mea de la Asociația „Îngeri pentru suflete”, a amenajat mai multe locuri de primire a componentelor IT, de colectare în țară, având experiență cu alte proiecte în care procedează la fel. Sperăm, încet, să amenajăm laboratoare și în alte județe. 

Cum se pot implica oamenii? Poate oricine dona?

Da, poate oricine dona, atât companiile, cât și persoanele fizice. Toate componentele pot fi duse către acele centre de colectare. Sau pot veni la noi la sediu, pe strada Cuza Vodă, numărul 17. Sau le pot trimite prin Fan Curier către Arad. Acolo, ei au în permanență pe cineva și e mult mai simplu. În ultima parte a anului trecut, s-au arătat interesate de proiectul nostru niște companii destul de mari. Suntem în discuții cu cei de la IBM, Oracle – care e cea mai mare companie de IT în momentul de față- și ni s-au alăturat cei de la Profi cu ajutorul cărora am amenajat primul laborator de informatică de la zero, în sensul în care am pus parchet, am zugrăvit, am văruit, am schimbat mobilierul, am adus un videoproiector, am utilat laboratorul cu 20 de calculatoare. Este vorba despre primul laborator pe care l-am făcut la Balc, dar nu am fost mulțumit de cum arată. Arăta groaznic efectiv, adică un parchet dinainte de anii 2000, cred că `95, pe acolo, igrasie, lucruri aruncate aiurea, nu era deloc primitor și nu se putea face școală acolo. 

Cum ți-ai început călătoria în sectorul nonprofit și de ce? 

Încă de când eram elev organizam sau eram implicat în organizarea unor evenimente mici. După ce am devenit student, m-am implicat ca simplu voluntar în diverse proiecte care mă atrăgeau, de mediu, cultură, educaționale. Odată devenit și reprezentantul studenților, m-am implicat și într-o asociație, era Asociația Gheorghe Șincai a studenților de la Istorie, deși eu eram inginer. Dar m-a atras acea asociație pentru că se implicau în reprezentarea studenților. 

Primul proiect de care îmi amintesc acum și în care am fost implicat a fost Gala Traficantului de Cultură Internațional, cred că 2011, sau 2012, ceva de genul. După, a urmat un proiect în care am fost co-coordonator, s-a numit „Oradea Summer University”, prima ediție. A doua ediție fiind coordonată în totalitate de mine. Asta a fost în 2014. Ulterior,  a urmat o perioadă în care am luat partea de proiecte de mediu, adică am organizat acțiuni de plantare în Sălaj, la Cluj. Am organizat și „Scena Verde”: a fost primul teatru flotant, primul teatru pe 130.000 de PET-uri pe lacul din Gheorgheni, lângă Iulius Mall, un proiect la care am muncit câteva luni de zile și s-au implicat câteva zeci bune de voluntari. După, a urmat proiectul „Let’s do it” pe care l-am organizat, eram reprezentantul primăriei Cluj Napoca. A urmat ediția „Let’s do it” pe Bihor, în 2018 când am fost cel mai bun rezultat al proiectului de când se organizează în Bihor, a fost în primele trei pe țară. Au fost 19.753 de voluntari care s-au înscris efectiv pe platformă, plus cei care nu s-au înscris și au venit în ziua proiectului. 

După acel proiect a urmat proiectul „Plantăm Fapte Bune” unde am reușit să plantăm pe o suprafață de 4 hectare 18.500 de puieți cu peste o mie de voluntari din 25 de ONG-uri și multe instituții precum Poliția, Penitenciarul, Poliția de Frontieră, majoritatea instituțiilor. Între timp, a avut loc și „Citadelle Delivery” care e derivat din conceptul „Street Delivery”. Timp de 3 zile se închide o stradă principală din oraș și acolo se țin evenimente culturale. Noi am făcut acest proiect în cetate, împreună cu Maria, de la Cărturești. Voiam ca în primăvara anului trecut să continuăm ideea de proiectului „Plantăm Fapte Bune”, dar am început un nou proiect pornit de la o idee care îmi aparține și care sper ca, în viitor, să se implementeze: „Un om, o țară, o lume”. Dorim să plantăm în toate județele din țară, în toate orașele din țară și în toate comunele din țară măcar un arbore, iar astfel să transmitem necesitatea asumării și a educației cu privire la mediu. Vrem să creăm o rețea de voluntari, în primul rând, și măcar un voluntar din comunitate să planteze un arbore. Am calculat că vor fi undeva la 3500 de voluntari implicați. Vrem să creăm așa, o hartă. În același timp, ne dorim să plantăm în alte țări din Europa, iar după, în alte țări de pe glob, de unde și sintagma „o lume”. Mai avem în plan să facem „Drumul Pomului” în care să plantăm arbori din kilometru în kilometru, din Maramureș la Constanța, sau din Bihor la Constanța. Să fie un fel de perdea forestieră simbolică prin care să atragem atenția asupra importanței problemelor de mediu pentru că ne lipsesc, din păcate, momentele de iarnă serioasă.

Având în vedere toată experiența pe care ai avut-o până acum, ce ți-ar plăcea să vezi schimbându-se în România?

Un lucru pentru care am militat de ceva timp și care aș dori să se respecte este acordarea acelui 6% din PIB pentru educație potrivit legii 1/2011. Cred că educația stă la baza a orice.

Nu putem avea sănătate fără educație, nu putem avea oameni care iubesc mediul fără educație, nu putem avea niciun rezultat dacă oamenii pe care îi avem în jurul nostru nu sunt educați.

Ionuț Coman

Nu putem să avem oameni cărora le pasă de alți oameni pentru că și acest lucru vine din partea celor care sunt educați. Schimbarea pe care mi-aș dori să o văd e o asumare comună. Să ne pese mai mult de ceea ce se întâmplă și să fim mai implicați. Dacă vrei să se mute o piatră, nu e suficient să țipi la ea, să te uiți urât, să comentezi. E nevoie să pui mâna și să o muți.

Centre de colectare pentru donații din țară și din străinătate:

România

Județul Arad

Arad: Pet Shop Favorit; Adresa: Strada Poetului, Nr. 103-105; Persoană contact: Gabriela Fuszfa – 0727 325 991; Program: Luni – Vineri: 09:00 – 17:00, Sâmbătă: 09:00 – 14:00

Vladimirescu: Alexandra Tyres; Adresa: Strada Drumul Combinatului, Nr. FN; Persoană contact: Timar Alexandra – 0728 221 441; Program: Luni – Vineri: 09:00 – 15:00

Curtici: Persoană contact: Voichita Puscasu – 0745 700 891, Adresa: Strada Dorobanților, Nr. 3

Tarnova: Persoană contact: Gabriela Onisor – 0742 032 359, Adresa: Tarnova, Nr. 144

Județul Bihor

Oradea: Persoană Contact: Hoza Alina – Facebook; Adresa: Restaurant The Blooms, B-dul Dacia, Nr. 53; Program: 09:00 – 21:00

Magazin retușerie/haine second; Adresa: Calea Aradului, vizavi de Casa Piraților; Program: Luni – Vineri: 07:00 – 19:00

Magazin retușerie/haine second; Adresa: Strada Sovata, lângă pod, vizavi de Profi, Program: 08:00 – 16:00

Adresa Calea Ogorului/Sântandrei; Persoană de contact: Delia Chira – 0748 901 083; Program: După ora 13:00

Județul Hunedoara

Orăștie: Adresa: Radio Color Orăștie, Strada Piața Victoriei, nr. 25: Persoană de contact: Diana Alexandra – 0720 212 423

Deva: Persoană de contact: Adriana Dana – 0729 466 221; Adresa: Zona Micro 15 (Lidl de la Uzo) 

Județul Dolj

Craiova: Persoană de contact: Anghel Muntean – 0766 305 205; Adresa: Craiova, Valea Roșie; Program: Luni- Vineri: 17:00 – 21:00

Județul Timiș

Timișoara: Asociația Școala Mamei Junior; Adresa: Strada Cluj, Nr. 17; Persoană de contact: Doina Vartosu – 0723 237 955 / 0256 495 527; Program: Luni – Vineri: 09:00 – 19:00, Sâmbătă: 09:00 – 12:00

Persoană contact: Lavinia Ilies – 0730 728 360; Adresa: Galaxy Shopping Dumbrăvița; Luni – Vineri: 09:00 – 17:00; Adresa: Zona Bucovina; Program: După ora 17:00

Persoană contact: Oana Ruxandra Maria Maghera – 0734 953 498; Adresa: Zona Dacia; Program: Luni – Vineri: După ora 18:00

Județul Brașov

Brașov: Persoană de contact: Monica Florea – 0752 271 158

București

Persoană de contact: Jennifer – 0768 735 482; Adresa: Sector 4, zona Apărătorii Patriei; Program: Luni – Vineri: 19:00 – 21:00; Weekend: 10:00 – 13:00

Persoană de contact: Antonia Ana Maria – 0786 335 855; Adresa: Sector 4, Crangasi, Pipera (Tunari), Program: Luni – Vineri: 18:00 – 23:00; Weekend: Oricând.

Italia

Padova: Persoană de contact: Anca Kiss – Facebook

UK

Coventry: Persoană de contact: Delia Manea – 0793 0215 117, Adresa: Coventry CV3

Germania

Villingen: Persoană de contact: Niculescu Raul – 0151 4502 5705, Adresa: 78048 Villingen: Facebook: Nicul Escu Raul

Schmitten: Persoană de contact: Radu Paula – 0049 1521 7933 510; Adresa: Zum Feldberg 49A, 61389 Schmitten