Pentru această iarnă atipică, vă las aici o scurtă listă de recomandări de filme dacă…

…ai nevoie de ceva care, într-adevăr, să te miște: A separation (2011) de Asghar Farhadi

O dramă de familie izbucnită dintr-un conflict tot mai des întâlnit: a pleca în străinătate pentru a duce o viață mai bună sau a rămâne în țară pentru a-ți îngriji părinții? Asghar Farhadi reușește să vorbească despre iubire printr-o poveste despre despărțire… sau să vorbească cu iubire despre o despărțire. În orice caz, A separation este o poveste emoționantă cu un plot captivant și plin de surprize, o poveste universală în cadrul inconfundabil al culturii iranianiene.

…vrei o comedie franțuzească la care să râzi cu lacrimi: What’s in a name? (2012) de Alexandre de La Patellière și Matthieu Delaporte

Un viitor tată anunță că-și va numi copilul Adolphe. Cum reacționează apropiații? E atât de greșit să-i pui copilului tău prenumele unuia dintre cei mai teribili conducători ai lumii? Totuși, se scrie cu „phe” la final, nu cu „f”. Cu un dialog inteligent și un joc pe măsură, e filmul perfect pentru când ai nevoie să te înveselești. Sau să te înveselești și mai tare.

…simți nevoia unui film poetic care să-ți provoace creativitatea: Wings of desire (1988) de Wim Wenders

Cu o imagine de neuitat, plasat într-un Berlin atemporal s-ar putea spune, acest film co-scris de nobelistul Peter Handke spune povestea transformării unui înger în om (în urma unei chemări, mai degrabă decât a unei ispite). La final, în mod inevitabil, în afara unui sentiment de bucurie, filmul te lasă și cu aparent simpla întrebare: câți dintre oamenii din jurul nostru nu sunt, de fapt, îngeri care au ales să se întrupeze, pentru că simțeau că, în felul acesta, ne-ar fi mai de ajutor?

…vrei să vezi o explorare a religiei în contemporaneitate, cât și a graniței dintre religie și credință: Corpus Christi (2019) de Jan Komasa

Cât de grav este să încalci dogmele bisericii, chiar dacă o faci pentru a-ți transmite mai departe crezul și pentru a-i îndruma pe ceilalți spre o cale mai sinceră? Care sunt consecințele minciunii, ale minciunii cu bune intenții, ale bunelor intenții în general? Cum poate fi credința pusă în aplicare în secolul XXI? Acest film polonez multi-premiat oferă unele răspunsuri posibile, dar, ce e mai important, te face să-ți pui multe întrebări.

…simți nevoia de ceva 90s vibes care să fie mai mult decât atmosferă și cromatică: The Prince of the Tides (1991) de Barbra Streisand

O explorare a traumelor din copilărie și a procesului lung și tumultuos de vindecare prin dragoste (nu numai romantică). Filmat în culori calde, cu atmosfeara acelei Americi din ce în ce mai greu de imaginat în prezent, The Prince of the Tides este un film în care drama și romantismul te zguduie în egală măsură și care pare să-ți spună că totul se poate vindeca, cu ajutorul persoanelor potrivite.

…ți-e dor de teatru, dar nu vrei să vezi teatru filmat. Mai mult, poate ți-e dor de un tip de teatru pe care nu l-ai văzut niciodată pe scenă: The night of the iguana (1964) de John Huston

După o piesă de Tennessee Williams, cu Richard Burton în rol de preot ratat sau poate neînțeles și Ava Gardner întru totul fermecătoare spre bătrânețe, cu personaje excentrice și o atmosferă mexicană exotică și onirică, acest film s-ar putea totuși să ți se pară puțin lung, așa că ia-ți o duminică prin definiție lungă, în care nu vrei să-ți relaxezi creierul prea tare.

…ai nevoie de un documentar plin de omenie despre găsirea iubirii la bătrânețe: Lessons of love (2019) de Malgorzata Goliszewska și Kasia Mateja

După o viață irosită într-o căsnicie nepotrivită, în societatea poloneză care critica aspru divorțul, o doamnă plină de viață și dornică de a trăi, cu o înfățișare teatrală tristă și în același timp fermecătoare, întâlnește pe cineva. Lumina de la capătul tunelului?

…vrei să vezi un film istoric care să nu se simtă ca un film istoric: The lives of others (2006) de Florian Henckel von Donnersmarck

Povestea unui spion singuratic din Berlinul de Est care ajunge să-i ajute pe artiștii cărora, teoretic, ar fi trebuit să le distrugă viața. The lives of others ne arată cum omenia transcende de multe ori cruzimea unei dictaturi.

…vrei să te pierzi, pur și simplu, într-un film: In the mood for love (2000) de Wong Kar-wai

O poveste de dragoste discretă și plină de mister, începută pe neașteptate, într-un cadru atipic. Cu decoruri și costume care îți vor lua ochii și o coloană sonoră de neuitat care te va reintroduce în transa filmului de fiecare data când o asculți. 

RBG: creativitatea justiției în filmul documentar

Proiectul documentar relatează ascensiunea unei tinere timide din Brooklyn spre ce astăzi numim vocea puternică a justiției și simbolul egalității de gen.

Adrian Țofei: „E bine ca regizorul să fie cât mai invizibil posibil”

"De foarte multe ori, văd filme care pot avea o regie minunată, o poveste minunată, dar nu cred ce se întâmplă acolo, nu cred actorii și simt că totul a Citește mai mult

“O viață pe planeta noastră”- filmul care ne spune cum putem să ne salvăm

O viață pe planeta noastră: “Nu este doar despre salvarea planetei, este și despre salvarea noastră”

Conexiuni inexplicabile: La double vie de Véronique

O poveste spusă cu omenie și frumusețe, o meditație surprinzătoare asupra destinului și a ceea ce nu cunoaștem decât intuitiv, La double vie de Véronique este un film emoționant care Citește mai mult

Luke Lorentzen: Midnight family şi culisele filmului documentar

„Persoanele din filmele mele simt că atenția pe care o primesc este grozavă, le dă încredere, le dă un sentiment că sunt văzute și auzite.”

„The Hater” sau dovada că aparențele înșală

The Hater: Așteaptă-te să te simți incomod de multe ori pe parcursul celor două ore. Așteaptă-te să-ți fie satisfăcută dorința de a întrece limitele (nu cred că o vei mai Citește mai mult

Arată-le și celorlalți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *