E octombrie 2016 și eu probabil citesc. Citesc mult și repede pentru că vreau să acopăr un număr cât mai mare de cărți citite anul ăsta. Citesc multă ficțiune, pentru că îmi place să evadez din realitate. Nu abandonez niciodată o carte și mă încăpățânez să o citesc până la final, chiar dacă nu îmi place deloc. 

Sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le făceam înainte, ca cititor pasionat. Acum, câțiva ani mai târziu, obiceiurile mele de lectură s-au schimbat destul de mult. Iar dacă faci unul sau mai multe dintre lucrurile pe care le făceam și eu, nu e greșit, dar poate vei vrea să iei în considerare alte obiceiuri de lectură. Am conștientizat că îmi plăcea să citesc mult cantitativ; nu doar că îmi plăcea, dar ideea de a ajunge la un anumit număr de cărți citite într-o lună sau într-un an mă obseda și dintr-un punct anume nu mă mai bucuram cum trebuie de carte, trebuia doar să o bifez ca citită pe lista mea.

Termini o carte pentru că îți place sau o termini pentru că ți-e frică să abandonezi? 

Până acum ceva vreme, ideea de e abandona o carte mă zgâria și pe creier, și pe suflet. Am avut cărți din care am citit 300, 400 pagini, nu îmi plăceau și totuși continuam. Pentru că apărea mereu acel Dacă o să apară ceva spectaculos? Apoi am realizat că am atâtea cărți bune de citit și atâtea opțiuni, încât tot ce fac citind ceva ce nu îmi place e să pierd timpul. Așa că am început să abandonez cărțile care nu îmi plac, pentru că, la finalul zilei, citesc de plăcere. Și dacă citind ceva nu simt plăcere, de ce aș continua? Am cărți pe care la abandonez după 45 de pagini, pe altele după 100. Și nu mă mai simt vinovată pentru asta. Doar pentru că abandonezi o carte nu înseamnă că nu ești un cititor adevărat (căci am auzit și afirmația asta), ci doar că îți prioritizezi lecturile și știi că e imposibil să îți placă toate cărțile pe care pui mâna. 

Și, câte cărți de non-ficțiune ai citit în 2020?

Prima carte pe care am citit-o anul ăsta a fost Atomic Habits și a fost prima carte de non-ficțiune citită după ceva timp. Am folosit lectura multă vreme ca mijloc de evadare din realitate (și încă o fac uneori), dar acum scopul meu nu mai e să evadez, ci să conștientizez. Și faci asta cu ajutorul cărților de non-ficțiune. Nu doar că îți lărgesc foarte mult spectrul de informații, dar conștientizezi niște lucruri la care nici nu te-ai fi gândit până atunci. Non-ficțiunea duce la evoluție; încearcă să alternezi lecturile: o carte de ficțiune, una de non-ficțiune, și vezi cum funcționezi și dacă se schimbă ceva. 

Cărți necitite pe raft aveți? 

Avem, cum să n-avem! Atunci nu mai cumpărăm altele noi. Dacă am cărți în bibliotecă pe care vreau să le citesc și încă nu am făcut-o, nu o să plasez nicio altă comandă online, chiar dacă văd atâtea oferte bune. Și dacă am cărți de care nu mă ating o anumită perioadă de timp, le vând sau le donez, pentru că știu că dacă nu am citit-o până acum, n-o să vreau să o fac nici de acum încolo. Sunt și excepții când amân cărțile cu un anumit scop, dar altminteri, orice stă pe raftul meu mai mult de câteva luni necitit va ajunge la altcineva. 

Dar nu am timp să citesc. 

Așa că îmi fac. Timpul nu e decât reprezentarea prioritizării lucrurilor pe care le facem. Nici eu nu am timp mereu să dau gata o carte dintr-un foc, dar mi-am făcut obiceiul să citesc cel puțin 10 minute în fiecare zi, încă de când Andreea Chiuaru de la Blog de idei a lansat challenge-ul #10minutereadingchallenge. Cred că de fapt încă de-atunci am început să îmi formez niște obiceiuri de lectură mai sănătoase; ce îți spun acum nu e să citești o carte pe zi sau o carte la două zile, îți spun să încerci să citești câte 10 minute pe zi. Dimineața la cafea (cum fac eu și e cel mai bun mod de a-mi începe dimineața), seara la culcare, în autobuz. În pauza de prânz sau în locul scroll-urilor de plictiseală de pe Instagram. Când faci curățenie sau gătești, pune un audiobook pe fundal. E o alternativă foarte bună și cu siguranță mult mai utilă decât doar să asculți muzică, de exemplu. Există foarte mulți timpi morți pe care i-am putea valorifica citind, dar apelăm din păcate la nu am timp. 

Spune-mi cât plătești pe factura la Internet ca să-ți zic cum să economisești.

Nu mai citesc cu Internetul pornit. Chiar dacă îmi țin telefonul pe lângă mine, mă asigur că nu am wifi-ul sau datele activate. La fel și cu laptopul; iar dacă citesc în format electronic pe el, tot opresc Internetul, ca să nu existe distrageri, pentru că în trecut eram foarte ușor de distras. Era de-ajuns să aud o singură notificare de la Facebook și tot interesul meu pentru ce citeam dispărea încet, fiind acaparată în mrejele lui Mark, ispita.

Nu vă supărați, în bibliotecă țineți cărți sau bibelouri?

Acum câțiva ani, tratam cărțile ca pe bibelouri. Nu concepeam ideea de subliniat pe ele sau orice altfel de marcaj, erau impecabile și le citeam cu grija cu care ții în brațe un bebeluș. Nu mă înțelege greșit, am și acum grijă de cărți și sunt la fel de impecabile; dar subliniez orice îmi place. Subliniez idei, pasaje care îmi plac, lucruri care mă fac să zic Wow!. Și pun post-it-uri colorate și îmi notez pe marginile paginilor tot ce e relevant. Știu că pe unii dintre voi poate vă zgârie pe encefalul stâng treaba asta – acum ceva vreme și pe mine m-ar fi zgâriat. Dar am realizat că asta înseamnă să citesc activ. Și de cele mai multe ori, după ce închid cartea, revin la unele pasaje, cuget asupra lor, îi mai conving și pe alții poate să citească ce tocmai am citit, îmi notez notițele pe care le-am făcut acolo și în agendă. Și asta simt că mă face un cititor mult mai bun decât eram înainte.

Și, în final, testează. Testează orice obicei pe care simți că îl poți adopta și vezi cum merge. Poate unele o să meargă pentru tine, altele cu siguranță nu, dar fără să încerci nu ai de unde să știi. Depinde, în consecință, și de motivele pentru care citești. Dacă citești doar ca să te relaxezi, fă-o în felul tău. Dacă totuși vrei să citești și ca să rămâi cu ceva, încearcă să o faci și în alte feluri. Eu am realizat că vreau să fiu un cititor activ și să mă conectez cât de bine se poate cu ce e în carte (subliniind și evitând orice distragere). Goal-ul meu nu e să citesc un anumit număr de cărți pe an, deși oricum citesc destul de multe; goal-ul meu e să citesc activ și să rămân cu ce am citit cât de multă vreme se poate (că are și memoria mea limitele ei). Dacă simt că o carte nu îmi aduce niciun plus-valoare – fie că nu îmi aduce informații utile, fie că nu generează idei sau emoții – nu mă mai simt vinovată să o dau mai departe cuiva căruia poate îi aduce fix ce are nevoie. Pentru că suntem sute de cititori și tot atâtea nevoi și obiceiuri.

Tratat concret despre feminitatea hoinară

Cristina Vremeş zugrăveşte o feminitate hoinară, incapabilă să-şi găsească un loc numit acasă. Lupta principală care se dă pe fondul acestor existenţe este cea între libertate şi confort. Fiecare personaj Citește mai mult

Emanuel Iavorenciuc şi Istoria pe răzătoare

O discuţie despre educaţia istorică, cavalerii templieri, patriotism şi reţele de socializare...

Un monde modianesque

Citind tot mai multe cărți a le lui Modiano, se declanșează în tine o foame de a te impregna din ce în ce mai mult de universul lui.

Bob Dylan, „Cronica vieţii mele”și mersul lui pe străzi

În "Cronica vieţii mele", Bob Dylan ne dă o lecţie de muzică şi ne povesteşte despre întâlnirile esenţiale din viaţa lui...

Banal sau genial? O carte care chiar (te) motivează

Nu ne mirăm de ce fizica, chimia și biologia devin înfricoșătoare și anoste, iar copiii se refugiază discret în ecranele calculatoarelor, devenind victimele entertainmentului pasiv. Dacă nici una din sfere Citește mai mult

The Book with No Pictures: robotul maimuţă cu un cap de pizza cu afine

The Book with No Pictures e o carte pentru copii în care autorul B.J. Novak a hotărât să renunțe la ceea ce îi atrage de obicei pe cei mici: imaginile!

Arată-le și celorlalți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *