Ilustrație: Alex Tos

Definiția serenității într-o persoană, asta era Vincent. L-am cunoscut vara aceasta: eram angajați la același supermarket. În serile cu apus azuriu îmi povestea despre Jamaica. Se stabilise în Hyannis, Cape Cod, Massachusetts în urmă cu cinci ani și dorul de casă îl împingea să-și viziteze familia cel puțin o dată pe an. Într-una din seri, într-un crepuscul străbătut de un felinar ce lumina vag parcarea semi-pustie, a spus, referindu-se la țara lui natală: ”The sun is there”. Nu știu dacă a fost o remarcă bazată numai și numai pe climatul tropical din Jamaica, dar eu, la vremea aceea, am înțeles cu totul altceva.

Undeva la începutul lunii iulie, un răsărit prelungit și un zbor de douăsprezece ore ore m-au plasat în miezul unor clădiri cărora cu greu le puteam vedea vârfurile. Îmi făceam loc printre vânzoleala claxoanelor și agitația impenetrabilă a orașului, punând la îndoială faptul că țara mea era despărțită de lumea în care am ajuns numai de un ocean.

Datorită programului Work&Travel, timp de trei luni de zile, cuvântul acasă a însemnat câțiva metri pătrați de talmeș-balmeș, genți și geamantane dispuse haotic prin toate colțurile. Timp de trei luni am făcut zilnic schimb de zâmbete cu străini. Timp de trei luni am auzit „te rog” și „mulțumesc” mult mai des decât eram obișnuită. Am fost nevoită să mă ocup de anumite chestiuni birocratice și, de fiecare dată, mi-am rezolvat treburile în câteva minute. Am trecut printr-un accident cu bicicleta și nici nu am avut timp să realizez ce se întâmplă că ambulanța și poliția erau deja acolo, deși fusese un accident minor, iar eu nu pățisem nimic. Am avut nevoie de ajutor și l-am primit. Cu răbdare și bunăvoință. Cu respect și politețe. Am cunoscut oameni atât de diferiți între ei, fiecare cu strălucirea lui proprie, cu stiluri individuale, moduri de gândire aflându-se chiar la poli opuși. Se vedea de la o poștă c-au fost cu toții încurajați să se dezvolte în ritmul și felul lor, n-au fost legați de scaune rigide, din lemn putred, cu ochii și gurile acoperite, în clădiri ce poartă numele de ”școală”.

Mircea Cărtărescu spunea ceva de genul: „Dacă trăiești numai în România, e posibil să nu-ți dai seama că e ceva în neregulă cu lumea din jur. Ai culoarea mediului și te miști odată cu el. Ești una cu toți ceilalți.” Și într-adevăr, zilnic mă surprindeam fiind absolut șocată de toate detaliile ce mă-nconjurau, de la modul în care eram tratată și până la lipsa de tensiune în care oamenii ăștia aveau șansa să-și trăiască viețile. Dar, cu toate acestea, lucrul care mă frapa cel mai tare era chiar reacția mea: debusolarea și neînțelegerea unor aspecte cât se poate de normale. Sau care ar trebui să fie normale.

„The sun is there”

Trei luni, un păhărel de lacrimi și câteva bătăi de inimă mai târziu, m-am trezit la intrarea în țară, așteptând într-un microbuz timp de trei ore în vamă, deși nu era nicio coadă. Mi-am scos căștile din urechi, neștiind ce se-ntâmplă. Am auzit șușoteli de undeva, din spate. Câteva fete se-ntrebau cum ar putea să „îi fenteze pe ăștia ca să scape de carantină”. Mi-am pus căștile-napoi. N-am putut decât să mă-ntreb dacă voi ajunge vreodată, în viitor, să-i povestesc cuiva despre țara mea și să adaug, cu un aer ușor melancolic: „The sun is there”.

Educația non-formală prin teatru. O alegere care (ne) costă pe termen lung

Am văzut câtă bucurie poate emana capacitatea de a-ți mișca liber corpul. De a spune o poveste pe o temă aleasă de tine. De a te distra în timp ce Citește mai mult

Hei, pisi! Hai la expoziţie să te-nvăţ despre hărţuirea stradală!

Ilinca Prisăcariu ne povesteşte despre proiectul Hei, pisi!: "Nu m-am așteptat să mă sune părinți care să își exprime entuziasmul pentru faptul că copiii lor participă la un astfel de Citește mai mult

Iată cu cine m-am întâlnit la TEDx Constanţa… ONLINE!

La TEDx Constanţa s-a vorbit despre parenting, hipoterapie, reciclare, editare genetică, artă, viitor, fericire şi gânduri! Iată cum a fost...

Neil DeGrasse, educația și ce uită profii să ne spună

Mulți dintre noi ne dorim să ne simțim un pic mai protejați de fenomene precum manipularea în masă. Iar asta se întâmplă în momentul în care adoptăm poziția de sceptici informați, Citește mai mult

Poezia nu v-a moare

Problema e: cât de real a fost acel imbold pentru scris. A fost un lucru conjunctural sau adolescentin? Dacă e doar atât, se pierde, pentru că scrisul e o muncă. Citește mai mult

Tăiere de buget

Cum se face că fondurile alocate după 18 ani devin din ce în ce mai mici? V-ați prins voi deja, nu mă refer la bani, ci la încrederea pe care Citește mai mult

Arată-le și celorlalți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *