V-aţi întrebat vreodată ce înseamnă să fii voluntar? Prin proiectul Voluntari la Manşă, am adunat poveştile emoţionante a 7 voluntari dornici să ne împărtăşească experienţele unice pe care le-au trăit prin activităţile lor! Aşadar… să începem!
Pentru mine, voluntariatul nu este nimic altceva decât o reinventare a ceea ce înseamnă să fi om. Teoretic, când ne naștem, suntem buni și vrem să ajutăm, suntem suflete curate ce doresc să își ajute aproapele. Dar, cu timpul, asta se schimbă. Societatea, televiziunea și mulți alți factori ne fac să uităm cum suntem noi de fapt, ne fac să uităm de adevărata noastră formă și ne schimbă. Ne fac să devenim răi, să nu mai avem încredere în oameni, ne îngrădește dorința de a ajuta.
Multă lume caută liniștea, caută împlinirea în viață și cred că singurul mod de a o obține este prin a strânge bani, a avea proprietăți, a fi recunoscut, a avea faimă și multe alte aspirații fără sens ce sunt promovate în jurul lor. Mulți sunt orbiți de lucrurile materiale, de dorința de a avea și uită de ei înșiși, uită cine sunt cu adevărat și se prezintă în societate cu o mască plăcută ei.
Marea majoritate a tinerilor este bombardată cu informații de toate tipurile prin intermediul platformelor Social Media și ajunge de cele mai multe ori să fie și factorul principal din cauza căruia mulți dintre ei sunt complexați, ajungând să își urască corpul, să își schimbe atât comportamentul cât și înfățișarea pentru a se putea încadra în anumite tipare ale societății. Toți acești factori consumă omul, făcându-l să se simtă gol.
Aici intervine voluntariatul; o nouă modalitate de prezentare a unei însușiri omenești atât de veche: dorința de a ajuta. Voluntariatul este o formă nouă și ușor accesibilă la care tot mai mulți tineri aderă pentru a se simți liberi să facă ceea ce uneori nu puteau din vina colectivului sau chiar din vina sentimentului de jenă.
Prin intermediul voluntariatului am cunoscut persoane noi, am legat prietenii, am învățat să ascult, să ajut, dar, cel mai important, m-am redescoperit ca om: am redescoperit acea dorință de a ajuta. Eu am găsit voluntariatul în momente destul de grele ale vieții mele. Din cauza unor presiuni create atât de colectivul clasei, cât și de propiile gânduri, am ajuns să îmi creez singură complexe, să mă desconsider ca om și să mă întreb dacă mai merită să lupt pentru a le dovedi altora că exist și sunt bună, pe scurt, să mă mulez după așteptările lor.
Am trecut printr-o perioadă neagră, pot să îi spun, și în momentele cele mai grele am găsit voluntariatul ca un mod de a mă exprima. Asociația de voluntariat la care activez mi-a devenit ca o a doua familie, mergeam la sediul ei de fiecare dată când puteam pentru că acolo mă simțeam liberă: puteam să mă exprim fără să mă ia cineva peste picior, puteam veni cu idei noi care chiar erau ascultate; participam la activități care mă făceau să mă simt în largul meu.
Cu timpul toate complexele au început să dispară, nesiguranța în acțiunile pe care le fac, în ceea ce zic au dispărut. Voluntariatul mi-a dat șansa să redevin eu, mi-a dat curajul să ies de sub carapace și să ajut cu tot ceea ce pot, să dau tot ceea ce pot pentru a-i face pe ceilalți să se simtă bine, să zâmbească. Sentimentul de împlinire și de bucurie pe care îl simți de fiecare dată când ajuti pe cineva, când înveți un copil ceva nou sau pur și simplu îl faci să râdă, este un sentiment atât de profund pe care mulți oameni l-au uitat.
Trăirile interioare, pacea și liniștea pe care le ai după ce ajuți pe cineva, după ce faci o persoană să zâmbească, să râdă, să fie bine, sunt adevăratele comori ale vieții. Ele sunt principalele motive pentru care mertă să trăiești, să te zbați în această mare materială.
Voluntariatul este o șansă dată omului care îl face să se creeze și să se…recreeze.
de Bișoc Elena-Maria-Elia, clasa a XI-a, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu” Pașcani