V-aţi întrebat vreodată ce înseamnă să fii voluntar? Prin proiectul Voluntari la Manşă, am adunat poveştile emoţionante a 7 voluntari dornici să ne împărtăşească experienţele unice pe care le-au trăit prin activităţile lor! Aşadar… să începem!
Fundația Charis este o fundație non-profit Română-Olandeză situată în județul Cluj. Începând cu anul 2005, ea a fost cea care a pus baza unor programe pentru copii cu scopul de a ajuta populația defavorizată și marginalizată din comuna Florești. De-a lungul anilor, echipa a crescut și fundația a obtinut forma despre care eu vreau să vă povestesc.
Toți membrii fundației Charis împărtășesc aceleași valori și urmăresc împlinirea scopului de a ajuta familiile defavorizate, dar prioritar pentru noi este susținerea copiilor care provin din aceste familii să frecventeze școala și să-și finalizeze studiile. Acest lucru ne-a determinat să lucram cât mai bine împreună. Organizatia noastra consideră că fiecare persoană are aceeași valoare, are dreptul la un mediu de viață sigur, la o alimentație sănătoasă și merită ajutor umanitar în caz de nevoie.
Fiecare copil din România are dreptul să meargă la școală. Cu toate acestea, copiii din programul nostru educațional întâmpină multe dificultăți care îi împiedică să își termine cele 10 clase obligatorii. Părinții acestora la randul lor s-au confruntat cu această problemă. Costurile suplimentare pentru educație nu pot fi o prioritate din cauza situației financiare precare. Majoritatea copiilor care au totuși norocul să meargă la școală, au nevoie de ajutor la teme, dar mulți părinți au sub 8 clase absolvite sau sunt analfabeți/semianalfabeti. Atunci, cum îi pot ajuta? Noi venim în întâmpinarea acestor nevoi pentru aproximativ 50 de copii. De doua ori pe săptămână, la centrul nostru, profesorii le oferă ajutor la teme și fac lecții suplimentare pentru a-i ajuta să nu abandoneze școala. Principalul motiv pentru care aceste familii ajung sa aibă o situație financiară precară este lipsa educației, ceea ce duce la imposibilitatea de a-și găsi un loc de muncă. Anticipăm acest lucru și încercăm să prevenim acest efect în viitor.
De asemenea, încercăm să le asigurăm o alimentație sanatoasa, prin oferirea unei mese calde. Aceasta este ceea ce adesea lipsește acasă: o farfurie cu mâncare pe masă în fiecare zi. Cu greu mi-am putut imagina acest lucru la început, dar realitatea mi-a dovetit ca așa stau lucrurile. Mai ales în lunile de iarnă, când, muncitorii din construcții nu mai mai au de lucru, iar banii se epuizează rapid. Proiectul l-am numit Restaurant Charis.
O reparație la o casă, lemne de foc pentru iarnă sau un bilet pentru autobuz. Toate acestea sunt probleme cu care mulți dintre noi nu trebuie să ne confruntăm, dar vecinătatea noastră are nevoie de ajutor în acest sens. Uneori le oferim sprijin pentru a-și repara locuintele, alteori le oferim ajutor financiar. Ne uităm la ce este necesar pentru fiecare situație și pentru fiecare familie și facem tot ce putem pentru a le asigura un trai cât se poate de decent.
Una dintre cele mai frumoase activități la care am luat parte este munca pe care am desfasurat-o alături de copii. În zilele de vineri, organizăm jocuri, activități creative și cântăm împreună. Când aceștia participă la program pentru cateva ore, uită de problemele cu care se confrunta zilnic și pot fi cu adevărat copii. Pot fi ei înșiși și își pot elibera energia, iar noi vedem fericirea radiantă de pe fețele lor. O îmbrățișare, un zâmbet mare sau o simpla conversație. Prin toate acestea încercăm să le oferim un gram de fericire și de copilarie. Fiecare voluntar vine cu abilitățile si talentele lui pentru a face programul cât mai atractiv și creativ.
Faptul că am posibilitatea să lucrez în cadrul fundației cu alți voluntari și să pot vedea altă cultură mi-a îmbogățit perspectiva mea asupra vieții. Am văzut ce înseamnă sărăcia și lipsa, dar de asemenea și ce înseamnă să oferi un simplu zâmbet și ce mult poate conta o îmbrățișare. Deși eu sunt de origine olandeza, lucrez cu voluntari români și olandezi de asemenea și am putut vedea cum oameni care provin din culturi diferite ajung să funcționeze ca un întreg atunci când scopul este binele semenilor, cu atât mai mult binele unor copii. În aceasta echipă, nu m-am simțit o străină, ci m-am simțit acasă. Am început să fiu voluntar la începutul anului 2019, iar cu colegii mei români m-am împrietenit imediat. Acum toți îmi sunt prieteni in aceeași măsură. Deși poate la început când m-am mutat în România am avut anumite frici, acum pot spune că nu regret această decizie. Nu sunt plătită pentru munca mea, trebuie sa gasesc o alta modalitate pentru a mă întreține, dar nu regret. Zâmbetul cald și îmbrățișarea unui copil merită acest efort.
Viața de voluntar este frumoasă dacă găsești o echipă în care te simți ca acasă.
Teunieke, voluntară la Fundaţia Charis