Dacă ai trecut prin parcul Iulius zilele acestea, iar scena înconjurată de o bandă roșie nu ți-a stârnit curiozitatea în de ajuns de mult încât să te oprești puțin să vezi ce se întâmplă, îți spun eu. A avut loc cea de-a XVIII-a ediție a festivalului licean de teatru Histrioniada.
Nici vremea rea și nici pandemia nu au reușit să oprească trupele de teatru din mai multe orașe ale țării să se adune pentru câteva zile în Cluj și să facă ce știu mai bine: să-și proiecteze tot vibe-ul bun pe scenă. Cu câteva ore înainte de a juca, liceenii au participat la o serie de ateliere coordonate de regizori și de dramaturgi unde au lucrat cu ideile, corpul și imaginația lor. În timp ce în baza sportivă unii făceau jogging, iar alții își urmăreau atent copiii să nu cadă de pe bicicletă, participanții festivalului țipau, plângeau, uitau de rușine sau de jenă și încercau să înțeleagă explicațiile trainerului. De la muzică în teatru cu Radu Dogaru, la scriere creativă cu Petro Ionescu. De la tehnicile de respirat, la cele de vorbit, concurenții au ajuns să învețe să se întreacă pe ei înșiși înainte de a întrece pe oricine altcineva. La final, voluntarii care au spus inițial că „eu n-am nicio treabă cu teatrul” au fost cei ce s-au încărcat cel mai tare cu emoție, iar actorii ce urmau să joace peste două ore, mi-au spus că parcă altcumva vor urca pe scenă.
Prima seară a fost deschisă de Atelierul de teatru cu o adaptare după Trei surori, cu Mâine vom fi fericiți (r. Lenuș Moraru). Trupa din Botoșani este cunoscută pentru energia lor complet molipsitoare și pentru spectacolele lor efervescente și nu ne-au dezamăgit nici de această dată. Ce se întâmplă când ne jucăm de-a Moscova pentru prea multă vreme? Ce se întâmplă când noi creștem, dar personajele noastre au aceleași vise și idealuri pe care încă n-au reușit să le atingă? După ce absolvim liceul, gașca de care suntem atât de lipiți se sparge, iar noi ne trezim puși în fața faptului împlinit, desprinși de personajul pe care l-am creat la o zi de naștere și la care n-am reușit să renunțăm pentru prea multă vreme. Pe fundalul avioanelor care duc spre Moscova, dar care nu se mai întorc și înapoi, Atelierul de teatru a adus râsete și dramatism, pe o scenă în aer liber. 100% live.
Au urmat trupele TNT din Focșani și Maxima din Cluj, ambele prezentând spectacole cu tentă absurdă. TNT ne-a făcut să uităm de frigul de afară prin râsete, cu Cântăreața cheală (r. Mălina Țigăreanu). Ei mi-au reamintit de ce îl iubesc atât de mult pe Ionesco și de ce personajele lui atât de absente sunt complet actuale. Maxima a încheiat seara cu efervescență și nebunie prin Angajare de clovn (r. Dana Moisuc).
Cum spuneam, ploaia nu a oprit festivalul. Nu a oprit-o nici pe Ana Bugnariu să-și ducă până la capăt One Man Show-ul . Prezentându-ne Gânduri tardive ale unui pierdevară, Ana s-a jucat cu vremea rea, așa cum orice copil se joacă cu mașinuța lui preferată, meritându-și, în final, toate aplauzele. Echipa Histrioniada s-a văzut nevoită să suspende spectacolele pentru o seară. Următoarea zi, ne-am echipat cu pelerine și umbrele pentru mai mult teatru.
Chiar dacă au apărut complicații din cauza vremii și nu am putut participa în ultima zi de festival, am fost martorii unui festival pentru liceeni în care atât organizatorii, cât și participanții sunt liceeni. Este un festival tânăr și plin de viață, cu oameni puși pe fapte care nu se dau bătuți nici în ultimul moment. Unul dintre redactorii noștri, Robert Kocsis, a făcut parte din juriu, alături de Carina Bunea și Dragoș Lupău. Pentru Robert, experiența a fost mult mai intensă, cunoscând mecanismele organizării din interior.
Am dat și un premiu din partea revistei! Am fost „de modă veche” și am înmânat fizic premiul pentru momentul artistic care îndrăznește să abordeze cel mai bine teme rar întâlnite în teatru, trupei Maxima din Cluj-Napoca.
P.S.: Cu echipa câștigătoare ne vom reîntâlni aici.
Prin urmare ce ai pierdut? Foarte multă energie, poate nostalgia liceului, un ceai cald băut în timpul multor spectacole bune. Adică teatru în aer liber marca Histrioniada.
Autorul textului: Ilinca Danciu.
Cineva spunea odată că singurul lucru care rămâne în urma teatrului este ceea ce se scrie despre. Astăzi aparatura ne oferă posibilitatea de a putea vedea și peste o sută Citește mai mult
Festivalul Național de Teatru din 2021 s-a desfășurat online, spre bucuria iubitorilor de teatru din toată țara, oferind un program amplu de reprezentații, discuții, instalații performative și vizuale, conferințe, teatru Citește mai mult
Este ca o discuție cu trei prieteni vechi într-o seară caldă de vară, după un lung timp în care nu v-ați mai văzut. Este momentul în care acești prieteni îți Citește mai mult
Medeea este mărturia suferințelor feminine într-o lume în care ele sunt conduse, nu lăsate să conducă, este ca un prospect la care urmașii să se întoarcă pentru a învăța despre Citește mai mult
Mi se pare că suntem niște ființe sfinte și mizerabile. Avem mult avânt, foarte mult entuziasm. Dar în același timp suntem într-un mediu extrem de obosit, retrograd, învechit care nu Citește mai mult
foto: Alexandru Sîrbu Șoptitorii/The Whisperers - Texte bune în locuri nebune Pornim de la premisa că artistul este liber și absolut necesar, iar actul de creație ar trebui să fie Citește mai mult