Foto: Nicu Cherciu
Am ales să merg la Meșterul Manole al lui Andrei Măjeri pentru că aveam o dragoste față de acest text rămasă de la orele de română. Auzind de montarea de pe scena clujeană, am sperat că voi retrăi pentru două ore povestea de iubire din liceu. Little did I know.
Făcând abstracție de text, care se păstrează într-o măsură decentă și satisfăcătoare, consider că orice altceva înseamnă acest spectacol e de o incompatibilitate rară cu sistemul meu de valori. În primul rând, inserția noilor personaje – dna. Miriam Cuibus interpretând Amfitrionul spectacolului în incipit, preoții-copii și umbra lui Manole, sunt poate nu inutile, dar în mod cert nu suficient de bine motivate și ancorate în universul conturat de Măjeri. Apoi, se poate aduce în discuție decorul care, deși unitar ca estetică și cromatică, nu servește nici poveștii, nici cadrului ales pentru a o spune.
La nivel de personaje, avem un Manole ușor euforic – am putea specula că din motive „neortodoxe”, trei meșteri care puteau la fel de bine să fie unul sau chiar deloc deoarece nu aduc nici culoare, nici diversitate, ba dimpotrivă – unii ar spune că sunt „ca pătrunjelul în zeamă”, o Miră veșnic fericită și încântată de orice – am putea specula că din aceleași motive ca Manole, niște bocitoare, niște copii, un Vodă dependent de un lichid albastru – nu știm dacă e sânge nobil sau spirt, un Bogumil dus într-o zonă ușor grotescă pe care am fi putut-o accepta, dacă era susținută și ajutată pe alocuri de partener, şi un Găman simpatic, dar care, din păcate, nu reușește să atingă performanța actoricească, sau de altă natură.
Decorul și costumele – semnate de nume mari ale industriei, duc într-o zonă care nu este nici benefică, nici aditivă. Lucian Broscătean are o poveste în hainele sale, are unitate stilistică și cromatică, te poartă într-un univers sci-fi/new era, pe care l-ai putea accepta, dacă nu ar funcționa independent de produsul cultural, și nu în serviciul său. Decorul, de asemenea, nu e nici vreo „mare șmecherie”, nici vreo inovație la nivel tehnic, nici un cadru propice pentru desfășurarea poveștii. E doar așa…acolo, frumos. Pare scump și interesant.
Începutul și finalul, care se vor a fi cumva în oglindă sau conturând o structură ciclică, nu salvează construcția în nici un fel, dimpotrivă chiar. Ioan Isaiu care târăște după sine o perfuzie cu nu-știm-și-nici-nu-ni-se-explică-vreodată-ce, însoțit de doamna Miriam Cuibus (care în ciuda aptitudinilor actoricești pe care le cunoaștem cu toții, reușește să se piardă în marea de „de toate”) și de copiii pe role, creează un fals final – te aștepți ca agonia să se încheie înainte de intrarea lor. Pe lângă acest extra-moment de o necesitate discutabilă, mai primești și un filmuleț-compilație căruia i-am putea spune „de ce să-ți fie rușine că ești român” – înțelegem intenția moralizatoare a videoclipului, prin punerea laolaltă a marilor teme și motive ce ne dezonorează ca nație, dar am fi agreat poate mai mult o abordare mai degrabă artistică, decât jurnalistică.
Practic, spectacolul aduce în fața privitorilor săi un cumul de estetici, stiluri și personaje. Am putea spune că este o privire retrospectivă asupra tuturor preocupărilor regizorului, dar la fel de bine am putea spune că e o montare ușor nestăpânită care are nevoie să mai crească. Răspunsul e în ochii spectatorului!
scenariu de Andrei Măjeri, după Lucian Blaga
regia și ilustrația muzicală: Andrei Măjeri
decor și video design: Mihai Păcurar
costumes and styling: Lucian Broscățean
mișcarea scenică: Sinkó Ferenc
pregătirea muzicală: Incze G. Katalin
încălțăminte: Mihaela Glăvan
imprimeuri digitale realizate la: YOUNG Advertising
consultant creativ: Liana Martin
asistenţi de regie: Alexandra Felseghi, Petro Ionescu
maestru de lumini: Mădălina Mânzat
mulțumiri speciale: Genoveva Hossu, Paul Pitea, Carmen Cherecheș, Adelina Șulea
Distribuţia:
Manole: Sorin Leoveanu
Mira: Romina Merei
Starețul Bogumil: Ionuț Caras
Găman: Radu Lărgeanu
Întâiul (a fost cândva cioban): Mihai-Florian Nițu
Al doilea (a fost cândva pescar): Cosmin Stănilă
Al treilea (a fost cândva călugăr): Radu Dogaru
Amfitrion spectacol / Doamna lui Vodă: Miriam Cuibus
Vodă: Ioan Isaiu
Solii lui Vodă: Anca Hanu, Sânziana Tarța
Umbra lui Manole: Ruslan Bârlea
Protestatarul / Arhanghelul: Cristian Rigman
Femeile: Adriana Băilescu, Elena Ivanca, Irina Wintze
Meșterii copii / Călugării: Dragoș Bârlea, Tudor Corb, Teodor Pop-Curșeu și Alex Todea
regia tehnică: [Arhidiade Mureşan] / Doru Bodrea
operatori lumini: Mădălina Mânzat, Andrei Mitran
sonorizare / video: Marius Rusu, Vasile Crăciun
sufleor: Ana-Maria Moldovan
Mi se pare că suntem niște ființe sfinte și mizerabile. Avem mult avânt, foarte mult entuziasm. Dar în același timp suntem într-un mediu extrem de obosit, retrograd, învechit care nu Citește mai mult
Este ca o discuție cu trei prieteni vechi într-o seară caldă de vară, după un lung timp în care nu v-ați mai văzut. Este momentul în care acești prieteni îți Citește mai mult
Dicționarul multimedia al teatrului românesc este un site-arhivă creat de Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului, în colaborare cu Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Însumând în Citește mai mult
„De la bun început, Sava mi s-a părut genul de om care face lucruri, chiar și atunci când circumstanțele nu îl încurajează neapărat. Așa că, profitând cumva de contextul pandemic Citește mai mult
foto: Alexandru Sîrbu Șoptitorii/The Whisperers - Texte bune în locuri nebune Pornim de la premisa că artistul este liber și absolut necesar, iar actul de creație ar trebui să fie Citește mai mult
Festivalul Național de Teatru din 2021 s-a desfășurat online, spre bucuria iubitorilor de teatru din toată țara, oferind un program amplu de reprezentații, discuții, instalații performative și vizuale, conferințe, teatru Citește mai mult
Domnisoara, scrieți foarte prost. Căutați alta formă de exprimare.