Mihaly Csikszentmihalyi, autorul cărții „Creativity. The psychology of discovery and invention’’ pornește în căutarea trăsăturilor și obiceiurilor comune pe care oamenii considerați „excepționali’’ le au. Fie că vorbim de scriitori, biologi, observatori astronomici, lingviști sau muzicieni, nu putem să trecem cu vederea câteva din cauzele care îi fac să lucreze neobosiți chiar și în momente dificile ale vieții lor. Moștenirea genetică, așteptările familiei, contactul timpuriu cu un domeniu de studiu, descoperirea unui mentor și o infinită curiozitate pentru viață și fenomenele sale complexe reprezintă, de multe ori, bazele unei cariere longevive și a unei vieți împlinite.

Cartea reprezintă un studiu amplu, care are la bază interviuri luate de Csiksentmihalyi și de studenții lui, unor personalități de peste 60 de ani, angrenați într-un domeniu pe termen lung. Psihologul începe printr-o expunere fenomenologică, explicând cum au apărut geniile Renașterii și cum perioada redescoperirii Imperiului Roman a reprezentat pentru Florența (și nu numai) un pilon important pentru infrastructura orașelor. Ne sunt conturate portretele lui Brunelleschi și ale altor artiști patronați de oamenii influenți ai vremii, iar imaginea geniului este brusc demistificată. Genialitatea lor apare ca fiind suma tuturor descoperirilor și a circumstanțelor care au încurajat construirea unei lumi noi, ca urmare a interesului pentru măiestria trecutului.

O poveste anecdotică ne vorbește despre o Florență salvată de naziști fix datorită frumuseții pe care acest oraș a acumulat-o în urma transformărilor artistice și arhitecturale. Iată cum, peste mai bine de 500 de ani, întrebarea „Și de ce atâtea catedrale?’’ își găsește în sfârșit răspunsul, iar artiștii din jurul marilor proiecte au rămas în memoria colectivă.

Paradoxul „geniului’’

Aparent, conform studiului, oamenii creativi prezintă trăsături paradoxale: le place să fie înconjurați de oameni, dar au nevoie de solitudine pentru a găsi răspunsul la o problemă, sunt curioși, și în același timp încearcă să-și conserve energia vitală, se axează pe un singur domeniu căruia îi atribuie aproape tot timpul lor, dar își diversifică totuși paleta de cunoștințe cercetând mai multe sfere de activitate. De asemenea, indiferent dacă au descoperit fascinația pentru un domeniu de mici copii sau au schimbat zona în care activau, sunt ghidați de bucuria descoperirii și persistă în studiul individual.  

După ce un om ajunge să-și însușească anumite cunoștințe ca să poate face o schimbare propriu-zisă, el are nevoie de recunoașterea celorlalți din domeniu. Doar așa invenția va trece drept revoluționară. Indiferent dacă vine peste mulți ani, (a se vedea clasicul caz Van Gogh), această recunoaștere trebuie să aibă loc pentru ca invenția să fie validată și asumată, la rândul ei de noii învățăcei ai domeniului.

Să învățăm din greșeli

Un alt aspect subliniat în carte este modul de predare în școli, care e de cele mai multe ori lipsit de entuziasm din partea profesorilor. Bineînțeles, acest aspect e însoțit și de o tăiere de la buget pentru artă și sport. Nu ne mirăm de ce fizica, chimia și biologia devin înfricoșătoare și anoste, iar copiii se refugiază discret în ecranele calculatoarelor, devenind victimele entertainment-ului pasiv. Dacă nici una din sfere nu le este prezentată așa cum ar trebui, soluția ultimă va naște roboți care vor continua să ducă vieți nefericite și trase la indigo. (Sună extrem, dar nu ne mai putem ascunde după deget spunând că educația pentru mase e soluția pentru viitoarele generații.)

Structurată pe capitole în care sunt tratate cele trei mari domenii de activitate (domeniul lumii, domeniul vieții și domeniul viitorului), cartea vine cu un mic ghid pentru o viață puţin mai creativă și plină de înțeles. Geniul romantic pare să se retragă ușor-ușor înapoi în umbră, iar șansele noastre de a deveni excepționali, sau cel puțin ceva mai liberi și creativi cresc. Brusc, ies la lumină alegerile și căutările pe care suntem datori să le facem, stimulând, cu puțin noroc, lumea să avanseze odată cu noi.

Emanuel Iavorenciuc şi Istoria pe răzătoare

O discuţie despre educaţia istorică, cavalerii templieri, patriotism şi reţele de socializare...

Atâta vreme cât mai avem cuvântul, vom vorbi…

„Nu prelucrăm trecutul, întotdeauna ieșim pe post de victime. Oare nu de aceea el se și repetă?’’ O mamă; o soție; un soldat; tanchist; o funcționară, un medic militar. Iată Citește mai mult

Bob Dylan, „Cronica vieţii mele”și mersul lui pe străzi

În "Cronica vieţii mele", Bob Dylan ne dă o lecţie de muzică şi ne povesteşte despre întâlnirile esenţiale din viaţa lui...

Un bărbat pe nume Ove şi o carte plină de speranţă

Un bărbat pe nume Ove spune povestea unui om simplu, fermecat de ordine şi disciplină, care a privit de prea multe ori moartea în ochi. De atât de multe ori Citește mai mult

Povestea mea, povestea noastră. Devenind Michelle Obama

Chiar dacă nu ne putem întâlni mentorii faţă în faţă de fiecare dată, cărţile lor ne oferă o şansă unică să-i cunoaştem mai bine.

Un monde modianesque

Citind tot mai multe cărți a le lui Modiano, se declanșează în tine o foame de a te impregna din ce în ce mai mult de universul lui.

Arată-le și celorlalți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *