Mă întreb cum ar arăta Clujul fără febra TIFF-ului, fără foamea de film care se lasă anual peste orașul de pe Someș. Anul acesta, deși umanitatea este încercată de un virus, organizatorii festivalului au găsit o formulă optimă de a continua această sublimă manifestație de cinema. Dar să nu uităm că înainte de orice formă de snobism, TIFF-ul înseamnă filme. Dacă sunteți dintre nostalgicii pe care pandemia i-a împiedicat să ajungă la festival, vă las mai jos 4 filme de anul acesta, pe care le puteți viziona pe TIFF Unlimited.
- Jawline (documentar 2019, r. Liza Mandelup)
Probabil, multă lumea care acum este trecută de adolescență se întreabă cum funcționează lumea aceasta a vlogerilor și a influencerilor din mediul online. Și cel mai important, cum ajungi să faci bani din așa ceva. E o echipă în spate sau doar un simplu om, care pornește camera și spune tot ce-i trece prin cap? Trebuie să fii frumos pentru a face asta sau e suficient să ai cuvintele la îndemână? Trecând peste acestea și presupunând că marea majoritate dintre noi înțeleg acest mecanism, cum facem să-l explicăm și celorlalți?
Cred că la această ultimă întrebare a dorit să răspundă regizoarea Liza Mandelup, când a început să lucreze la documentarul Jawline. Focusul este pe Austyn Tester, un tânăr de 16 ani, care dorește să ajungă faimos în mediul online. Tineri pe culmea celebrității, un manager care are o părere despre orice, fete de 14 ani entuziaste și lumea din jurul lui Tester – sunt elementele pe care Mandelup le îmbină, dar fără să judece nici una dintre părți.
- Nevăzutele (animație/documentar 2019, r. Behzad Nalbandi)
Cine sunt nevăzutele ? În cazul nostru niște femei din Teheran, care trăiesc pe străzi în cutii de carton. Violența și drogurile sunt o problemă reală, după cum putem concluziona din poveștile lui Arezoo, Zani, Fatemch, Zahra, Mina, Amiri, iar ele au căzut în acest infern de la vârste foarte fragede (12-15 ani). Complet depersonalizate și considerându-și propria persoană ca fiind doar un obiect, ele vorbesc despre toți bărbații din jurul lor cu respect și mândrie, deși le-au distrus viețile. Autoritățile cunosc situația, dar acționează doar în momentul când au invitați străini. În acele momente femeile ajung într-un centru de adăpost (locul unde se petrec și înregistrările din film). Las un fragment din ce spune una dintre victime:
„Mama mea reală s-a sinucis. Soțul ei nu a mai vrut să-i dea heroină, așa că și-a dat foc. Și tatăl meu adevărat s-a sinucis. Avea SIDA. Și-a injectat aer în venă. Tot ce vreau e să mai fumez metamfetamină. Iubesc metamfetamina. Așa o să-mi pun capăt vieții.”
De ce sub formă de animație? Consider că s-a ajuns la această soluție fericită, din dorința de a obține o cât mai mare sinceritate din partea lor și pentru a nu stingheri fluxul memoriei prin prezența unei camere fixată pe ele. Probabil, siguranța femeilor (dacă putem vorbi despre așa ceva) ar fi fost pusă în pericol.
- Pictorița și hoțul (documentar 2020, r. Benjamin Ree)
O pictoriță cehă, care fuge în Norvegia de un soț abuziv și un inked man provenitdintr-o familie destrămată, mereu dependent, mereu dezechilibrat, mereu condamnat – aceștia sunt cei doi oameni, care se povestesc unul pe altul în documentarul lui Benjamin Ree. Ca artistă, ea caută părțile întunecate, problemele, dezintegrarea fizică și vede în Bertil sursa ei de inspirație. El găsește un terapeut în pictorița Barbora, un element stabil în viața sa, dar nu apucă să-i povestească și despre părțile sale bune. Soțul Barborei o duce la terapie de cuplu, considerând noul său prieten ca fiind toxic pentru relația lor. Barbora îl pictează, pe Bertil, fără să țină cont de datorii sau de lipsa unui job stabil. El îi pozează Barborei alături de iubita lui. Iubita dispare, dar după luni de muncă Barbora apare. El este eliberat și s-a schimbat. Barbora îi povestește investigația ei în căutarea celor două tablouri uitate/furate/pierdute.
Dacă fragmentul meu pare prea încâlcit, vă asigur că filmul va lămuri toate propozițiile aruncate de mine mai sus. În continuare, dacă sunteți curioși de cum arată o adevărată prietenie și cât de complexă este, aici veți găsi un răspuns. Cu toții știm răspunde la întrebarea: ce înseamnă niște tablouri pentru un hoț? Dar oare un hoț ce însemnătate are pentru un tablou?
- The August Virgin (dramă/comedie 2019, r. Jonás Trueba)
Că tot a ajuns și la noi căldura, recomand un film văratic: The August Virgin. O avem pe Ema, care în plin sezon de vacanțe decide să stea acasă, în toridul Madrid și să fie liberă. Totul e dictat de ritmul căldurii, nimic nu se leagă cu adevărat, dar nimic nu se pierde, regizorul Jonás Trueba reușind să urzească un echilibru fragil. Probabil veți simți că vă este încercată răbdarea, dar cred că tocmai în aceste lungimi de cadre stă frumusețea filmului: Eva zăcând lungită pe canapea în fața soarelui, călătoriile cu autobuzul, grimasele sale din timpul vizionării unui film, bărbați clandestini și zile care trec de-a rândul fără nimic spectaculos. Pentru nostalgicii filmelor lui Rohmer, Gorard, Kieślowski, Fecioara de august va fi un glob de înghețată într-o zi de august.
O poveste spusă cu omenie și frumusețe, o meditație surprinzătoare asupra destinului și a ceea ce nu cunoaștem decât intuitiv, La double vie de Véronique este un film emoționant care Citește mai mult
La The Midnight Gospel te uiți într-o zi de marți, la 2 noaptea, când simți că ai foarte multă energie și n-ai cui să-i împărtășești ultima ta revelație despre conceptul Citește mai mult
O viață pe planeta noastră: “Nu este doar despre salvarea planetei, este și despre salvarea noastră”
Contrar credinței de masă, cinematografia românească nu a rămas pierdută în timp, prinsă undeva între filmele lui Sergiu Nicolaescu și ale lui Lucian Pintilie. În ceea ce mă privește, chiar Citește mai mult
Te simţi vreodată urmărit când stai pe net? Nici nu e de mirare! The Social Dilemma îţi arată cum marile companii folosesc algoritmi pentru a stoca şi prezice toate acţiunile Citește mai mult
„Persoanele din filmele mele simt că atenția pe care o primesc este grozavă, le dă încredere, le dă un sentiment că sunt văzute și auzite.”