Ilustrație de Ema Onofrei
Nu vi se pare amuzant cum funcţionează fusul orar? În State este ora 8:00, în Anglia este ora 14:00, iar în România este anul 1572 când Biserica are putere de decizie asupra educaţiei sexuale în şcoli.
Robert Liviu Vija – utilizator Facebook
În România, ţara cu cele mai multe mame minore, ţara cu cel mai mare număr de avorturi, unii oameni se împotrivesc în totalitate educaţiei sexuale. Cred că de fapt, problema vine exclusiv din lipsa lor de informare. Am auzit idei… Vă vine să credeţi sau nu, unii oameni cred că la ora de educaţie sexuală, copiii vor viziona filme porno. Când eram în clasa a 4-a, elevii din clasa a 5-a, ne spuneau că la biologie o să facem şi oră de „sexologie”, unde profa’ de bio ne va pune filme porno. Iar noi, fireşte, am crezut. Educaţia sexulă este despre igienă şi prevenţie, şi nu doar despre sex.
Am făcut o selecţie de idei şi păreri contra educaţiei sexuale ale unor utilizatori de Facebook:
„Educaţia sexuală de foarte multe ori era predată şi sub forma sexualităţii de transgen, gay şi lesbi”. Da, copilul tău o să afle că există şi alte orientări sexuale. Dar asta nu înseamnă că o să o schimbe pe a lui. Va fi conştient de ce e în jurul lui: informaţia înseamnă putere. În cazul lui, puterea de a cunoaşte lumea aşa cum este, nu bula perfectă şi roz pe care vrei să o formezi tu ca părinte în jurul lui.
Educaţia sexuală se face acasă cu părinţii. Este ceva intim, ce ţine de dragostea familiei. Nu trebuie spus în public. Altfel necunoaşterea se adânceşte şi devine totul confuz.
Preot
Fetele şi băieţii ajung părinţi, copii fiind, nu pentru că nu au învăţat în şcoală sau în public ce este sexul, penisul sau vaginul, ci datorită oamenilor care îi înconjoară #anturajul.
Preot
Să fim atenţi, şarpele a ÎNDRUMAT pe Eva nu a forţat-o.
Preot
Biserica Ortodoxă Română se opune dezvoltării acestea doar pentru că şcoala a venit din Biserică şi este ceva bun. Nu se poate că ce a venit din Biserică să se strice cum vor oamenii, nu este îngăduit. Atunci cât încă mai sunt clerici şi mireni credincioşi vom lupta pentru demnitate.
Preot
De parcă astea care se crăcesc la 12-14 ani s-ar duce la şcoală. Astea sunt lucruri care trebuie învăţate acasă şi dacă nu este posibil, asistenţa socială ar trebui să intervină.
C.E., utilizator Facebook
Maram nu ştiu copiii de „educaţia sexuală”, şi ar trebui din clasele mici să afle cum îşi pot face mendrele, aia e…vârsta, important e să cunoască modul cel mai „fără risc”. Da…mie mi-a povestit învăţătoarea despre asta, noroc cu ea că nu am avut vreun copil la o vârstă fragedă, eu sau sora mea, îţi dai seama…Ciudat, nu? Terminaţi cu etalarea asta ostentativă a mijloacelor de existenţă şi prostituţia asta la nivel mondial. Cum să îţi învâţ eu măi omule băiatul sau fata despre aşa ceva? Să mă scoţi într-o săptămână ca fiind vreun pervers sexual?
C.D., învăţător
Ruşine celor care au avut iniţiativa aceasta atât de devreme…Pentru aceia „normală” este educaţia sexuală la copii de vârsta şcolară mică decât educaţia religioasă…vai de capul lor, unde o sa ajungem oare?
N.M, utilizator Facebook
Mizeria asta ne-a fost prezentată la grădiniţă, sub pretextul de a ne învăţa copiii să îşi cunoască propriul corp şi deopotrivă pe părinţi, cum să vorbeşti cu copii despre sex. Oribil, dezgustător, odios!
S.R, părinte
Niciodată o asemenea degradare a minţii copiiilor nu va fi permisă de o societate normală la cap.
M.B., părinte
Există consiliere în şcoli. Să se ocupe de acest lucru la nivel informativ. Restul informaţiei să provină de acasă. Copiii aceştia nu sunt experimente pentru nimeni.
M.Y., părinte
Cred că fiecare dintre noi a auzit la un moment de replica „sexul se face strict pentru reproducere, nu pentru alte plăceri”. Aşa o fi la bază. Cine ştie? Dar uite că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi majoritatea oamenilor fac sex pentru plăcere, nu pentru a face copii. Unii fac sex pentru bani (şi asta de când lumea, a nu se crede că prostituţia e ceva nou). Ce ne facem? Îi învăţăm pe oameni să se protejeze, sau continuăm să ne mirăm că România are cea mai ridicată rată de avort din Europa (vreo 30 de avorturi la 100 de naşteri)?
După ce am vizionat un interviu realizat de Sinteza Zilei, am observat că majoritatea părinţilor se tem de cuvântul „sex”, şi anume nu vor ca materia să se numească educaţie sexuală, ci educaţie sanitară pentru că sexual are deja conotaţii legate de altceva, dar sanitară implică mai multe chestiuni de dezbătut. Pe Facebook, majoritatea părinţilor, se tem din nou, de cuvântul sex. În mare, problema acestora nu constă în ce ar trebui să se predea, ci în denumirea materiei şi în persoana care urmează să o predea. Pe cealaltă parte, unii reprezentanţi ai bisericii, susţin necesitatea unei educaţii sexuale, dar nu în şcoli. Aceştia sunt de părere că educaţia sexuală trebuie făcută acasă cu părinţii sau cu preotul duhovnic. Problema este pregătirea celor două părţi în a aborda astfel de subiecte. În România, mulţi copii locuiesc cu bunicii pentru că au părinţi plecaţi în străinătate să muncească. În România, nu toţi copiii merg la un duhovnic.
În final, rămân cu întrebarea de la care am pornit research-ul: De ce este mai în măsură un om fără pregătire să vorbească despre educaţie sexuală, decât unul pregătit?