Trupa Riot Monk s-a înființat în Baia Mare, în 2015. Membrii trupei sunt Radu Iaszberenyi – Voce, Mihai Goth – Chitară, Lorand Czibere – Bas, Mircea Grosu – Tobe, Vladimir Gheorghiu – Artist Vizual. Mesajul lor, atât muzical cât și pe scenă, este unul de alienare și nepăsare, rebeliune cu o cauză imaginată și rezolvată cu mult alcool, decibeli și haos.

A.B.: Cum a luat naștere trupa?

Lori: Cred că trebuie să începem cu o mică istorioară despre Baia Mare și despre cercurile muzicale în care ne-am învârtit toți membrii trupei. Baia Mare a scos, aș putea zice, un număr impresionant de trupe de toate genurile. Am avut și încă avem trupe de rock progresiv, alternativ, pop rock, dance, metale, punk în mod special. Sunt sigur că toată lumea știe de Ska-nk, Dirty Shirt, Ultimu Nivel, Akcent, Sistem, BMG, Jam (unde Radu al nostru a fost vocal o bună perioadă de timp) sau Sub Zero. Sub Zero au scos și o variantă a faimoasei ”Râpa” împreună cu Adi Bota care e o legendă locală (Google it). Majoritatea trupelor din 90  și cele mai recente erau compuse ba din cunoscuți ba din prieteni deci cumva toți ne știam între noi. Încet, după 2000, muzicienii ba au pus instrumentele în cui sau și-au format trupe cover care erau la mare cerere în crâșmele din oraș și noi nu am fost diferiți. Eu am auzit prima data de Radu (voce) și Mișu (chitară) pe când cântau coveruri Nirvana și Staind în formula, printre altele, Radical Acustic într-un pub din Baia Mare. Asta era între 2010 și 2013, trupa de alternative rock în care cântam se destrămase și am ajuns să cânt și eu coveruri cu niște băieți mișto dar pentru niște snobi beți într-un club de borderline cocalari din oraș. 10/10 pentru exercițiu și experiență dar n-aș mai face asta. În fine, prin 2014 am început să merg cu Ska-nk prin țară ca și roadie și așa am aflat de la Alec (tobe Ska-nk) că există o trupă de hardcore în oraș și că au nevoie de basist. Clar am acceptat! 

Aveam o sală de repetiții la Casa Tineretului din Baia Mare pe care o împărțeam cu Ska-nk și cu DING DING Riot Monk, unde tot Alec era la tobe. Trupa deja era formată, numele era ales, stilul abordat era deja destul de clar când m-au invitat să cânt cu ei. Și normal că i-am întrebat pe băieți de ce dracu’ au ales să formeze o trupă nouă pentru că Alec deja era fully booked cu Ska-nk și Radu cu Mișu în Radical Acustic la fel, cântau weekend de weekend. 

Răspunsul a fost ceva de genul: „Ne-am săturat să cântăm piesele altora la o grămadă de bețivi îngâmfați.” Aici eu am fost ca și vândut, contract semnat, tot! 

A fost cu atât mai cool că absolut toți din trupă eram fanii cam acelorași trupe, Pantera, SOAD, Alice in Chains. A fost un început super mișto că se simțea că ne-am găsit unii pe alții, toți doream să cântăm muzică agresivă și de băut și ne durea fix la patină de ce zice lumea despre noi. So yeah, Riot Monk.

A.B.: Cum ați ales numele trupei și ce înseamnă?

Lori: Dacă bine îmi amintesc, cred că numele a fost ales DUPĂ ce Alec a creat logoul vechi al trupei: o maimuță supărată cu căști pe urechi, hahaha. Dacă ar fi să traducem numele ar însemna „Maimuța Revoluționară”, ceea ce e mega lame.  Multă lume a crezut (și încă crede) că numele se traduce în „Călugărul Răzvrătit” ceea ce mi se pare și mai lame

Riot Monk nu înseamnă ceva anume, ci mai degrabă cred că exprimă starea de spirit pe care o ai când pur și simplu vrei să îi f*ți una unuia cu sticla de bere în cap, hahaha.

Riot Monk înseamnă furie, revoltă, sentimente care aduc cu ele nesiguranță, dorința de a fi acceptat care la rândul ei aduce din nou furie și tot așa. Niciodată nu am reușit să dăm un răspuns concret la întrebarea asta că nici noi nu știm exact ce înseamnă dar în același timp are o semnificație aparte pentru fiecare dintre noi.

A.B.: Care e cea mai memorabilă experiență?

Lori: Finala GBOB 2016 de la Brașov, clar. De acolo am plecat acasă vicecampioni pe țară. Eu unu’ nu cred în concursuri și în valorificarea artei pe care o faci de către un juriu. Adică ce știu ei ce ai vrut tu să zici și în ce măsură sunt apți să te judece? Țin minte că ne-am dus să prestăm cu un durînp*lism major și nu din aroganță dar chiar eram convinși că n-au cum să aleagă 4 hăndrălăi din Baia Mare care urlă pe scenă. Am luat-o ca pe un concert unde putem cânta doar 2 piese și cu ălea trebuie să rupem ca să putem să ne întoarcem în Brașov să avem la cine cânta pe viitor hahaha. Țin minte că ne-am întors la cazare chiar după ce am terminat de cântat și ne-am întors în Kruhnen după vreo 2 ore să participăm la festivități. Bă și numa’ nu ne chemau pe scenă și ne gândeam  „bă ori am fost foarte buni, ori am m*it-o regal” și iaca ne-au chemat să ne zică „băieți, locu’ 2, nu vindeți medaliile că nu-s de aur”. Radu s-a urcat pe scenă într-o canadiană old school, i-a furat microfonul organizatorului și a ținut un discurs pentru fanii din seara aia. Am fost party crashers, dar asta mi-a plăcut cel mai mult la seara aia.

A.B.: Care sunt planurile voastre de viitor?

Lori: Primul album full length Riot Monk, baby! Albumul îl pregătim pentru 2020 chiar dacă îl vom promova printr-un turneu național sau nu. Asta plus că dorim să îl lansăm prin propria casă de discuri la care lucrăm as we speak. 

A.B.: Ce se întâmplă în acest moment în „universul” Riot Monk?

Lori: Pfff, bună întrebare! Facem pe dracu-n patru să ne menținem activi, mai mult de dragul nostru decât pentru altceva. Trebuia să fim la București să cântăm cu Phoenix, dar na. Trebuia să fim în turneul de promovare al celui mai nou single, „Contează”, dar na! Dar cum ziceam, ne ținem activi noi între noi și nu e ușor pentru că suntem împărțiți în 4 zări. Mircea (tobe) e la Chișinău, Vladimir (artist vizual) e la București, Radu, Mișu și cu mine suntem în Baia Mare, dar nu ne-am văzut de 2 luni deja. 

Dar Radu și Mișu lucrează pe un proiect muzical „Choose Your Own Adventure”, ceva inspirat din Bandersnatch. Mircea ne îndrumă la alegerea tobelor de pe piesă/piese. Vladimir se pregătește să scoată un album foto fizic (a se citi cărticică) cu fotografii nelansate din timpul filmărilor clipului la „Contează” și eu mă documentez despre record label și experimentez în aria advertising-ului online. 

Cumva ne bucurăm că merg treburile mai încet în perioada asta că putem lucra pe unele proiecte fără să fim stresați de deadline-uri, deplasări, organizări, tot bullshit-ul ăsta. 

A.B.: De ce EP-uri și single-uri și nu albume?

Lori: Ce întrebare frumoasă! Totul face parte dintr-un plan! Hahahaha!

Dar serios, primul EP (EP1) fost lansat așa pentru că aveam doar vreo 6 piese compuse și ne permiteam să înregistrăm doar 3. Fără nimic flashy și cu substrat organizatoric.

Aș putea zice că factorul financiar a avut un mare aport în alegerea acestui plan de lansare a muzicii Riot Monk, dar nu 100%. Albumul de care vorbeam a fost înregistrat tot odată asta însemnând că și investiția a fost mult mai mare față de primul EP. Dar după cum ziceam, lucrăm pe album de 2 an, deși piesele au fost finlizate, înregistrate, mixate și masterizate în Octombrie 2018. Dar ne-am pus întrebarea: bun scoatem album. Și apoi ce? Turneu în țară la săli goale în orașe unde nu o auzit nimeni de noi?

Noi făcând să zicem 90% din investiții în trupă din propriile buzunare, a trebuit să luăm o decizie: investim bani all in în producție și turneu sau investim mai cumpătat, dar mai target-at? În cele din urmă am ales a doua variant, dar asta nu înseamnă că am ajuns să investim mai puțin, chiar din contră! Fiecare single aduce cu el costurile sale de producție și lansare (foto-video-promo-turnee) care nu sunt mici dar pe termen lung e mai sustenabil. Asta și faptul că de la o lansare la alta am învățat cum să ne scoatem muzica și unde merită să băgăm bani din ce în ce mai bine ceea ce clar o să ne ajute la lansarea albumului.

A.B.: Care e cea mai epică întâmplare de la un concert?

Lori: În 2019 când eram în turneul de promovare al piesei „Be Pălincă”. Era fix primul concert din turneu, în Republica Moldova la festivalul „Dacii Liberi”. Scena era pe un fel de ponton pe un lac. Feeric, minunat, ca în povești. Până a venit furtuna și literalmente aproape că a luat scena pe sus. Aceasta era „împodobită” în prelate cu sigla festivalului și când a început să dea cu grindină și cu vânt, am stat toate trupele și organizatorii să ținem de ele să nu se ducă dracului pontonul. Toată aventura a ținut cam o oră, noi eram uzi până la chiloți, sculele și ele ude, noroi până peste glezne. Eram sigur că se va anula ziua, dar până seara am reușit să punem scena la loc și să o pregătim de concert. Când am început concertul și am cântat piesa „Be Pălincă”, am invitat pe toată lumea prezentă pe scenă cu noi și am cântat ultimul refren împreună. Se pot vedea secvențe din momentul respectiv în videoclipul piesei Be Pălincă. Toate cadrele le-am filmat în timpul turneului de lansare și apar câteva faze și de la acel concert în clip.

A.B.: Ce ați vrea să le transmiteți fanilor?

Lori: Nu vă faceți griji că știți ce se zice despre pălincă: devine mai bună cu trecerea timpului! Un pic de răbdare acuma și după aia ne-om înfrupta împreună din dânsa. Aveți grijă de voi! 

V-am țucat!

Puteți afla mai multe despre trupă de pe

pagina lor de Facebook: https://www.facebook.com/riotmonk/

Instagram:  https://www.instagram.com/riotmonk/?hl=ro sau îi puteți asculta pe youtube: https://www.youtube.com/channel/UCN50ukNut8yWE7QdQGL4M8g

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *