Conceptul de „rebel fără cauză” începe parcă să fie tot mai mult înlocuit de „feministă fără cauză”, de femei care-și ocupă timpul cu marșuri inutile, la care participă îmbrăcate excentric (sau dezbrăcate) și care-și doresc cu orice preț să dovedească ceva, deși nici ele nu prea știu ce. Din această cauză, apare tendința de a râde ironic la auzul cuvântului „feminism”. Îl asociem cu lipsa de scop și de diplomație, cu obsesia de a ieși în evidență; nu cu lupta împotriva violenței domestice sau a stigmatizării femeilor.

Girl Up este dovada că, totuși, feminismul nu și-a pierdut complet relevanța, demonstrând că există probleme puternice despre care se vorbește prea puțin între adolescente și tinere. Am aflat întâmplător de organizație dând peste postarea lor cu ce prevede legislația despre „revenge porn„. Căutând mai multe despre Girl Up Romania, mi-am dat seama că acțiunile lor se bazează în special pe a face cunoscute problemele cu care se confruntă tinerele, încurajându-le să vorbească mai mult despre ce simt și să conștientizeze că nu găsesc soluția în tăcere și în negare. De la combaterea violenței sexuale, domestice până la Mental Health Awerness, prin grupuri de suport, dezbateri, conferințe, inițiative social-media și chiar piese de teatru. Mai mult, Girl Up și-a continuat activitatea și pe timp de pandemie, prin diverse proiecte organizate pe Zoom și încurajând victimele violenței de gen să ceară ajutorul.

Ce înseamnă să te implici?

Am povestit cu Cristiana Birnicu, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava și, de ceva timp, ambasadoare Girl Up, despre întreaga inițiativă a echipei. Începuturile ei în cadrul organizației au fost timide, cum e și normal, dar treptat și-a găsit curajul să ia inițiativă. Vorbeam despre recrutări când a spus:

„Am cunoscut o singură persoană, cea care mi-a luat interviul. Prima etapă a constat în completarea unui formular. După, am dat un interviu prin Skype și am avut extrem de multe emoții. A fost prima experiență de acest gen. A fost cu o singură membră Girl Up și totul a decurs bine. Mi-a înțeles emoțiile și a fost deschisă la ideile și opiniile pe care le aveam. Și la interviu, și mai târziu, când am fost primită în organizație, m-am simțit în siguranță. Mi s-a oferit șansa de a fi parte din ceva frumos și încurajator.”

Cristiana a înțeles imediat că, deși este parte dintr-o echipă mare, are un rol deosebit de important. Povestea Girl Up Romania a plecat, bineînțeles, de la București, iar, până la începutul anului școlar, existau ambasadoare și în alte 4 județe din țară. Când s-a dus la recrutrări, Cristiana era deja determinată să aducă inițiativa și la ea în oraș, așa că și-a luat titulatura în serios și s-a pus pe treabă.

„Când am intrat eu, numărul de județe s-a mărit la 19. Fiind atât de multe și atât de departe unele de celelalte, singurul nostru mijloc de comunicare era prin intermediul social media. S-a făcut un grup cu toate ambasadoarele și membrii din București, ne-am cunoscut, am aflat ce „îndatoriri” avem (mi se pare un cuvânt prea dur pentru misiunea noastră) și am aflat că nu sunt singura ambasadoare foarte emoționată de ce are de făcut. Noi suntem cele care transmitem mesajul și inițiativa organizației în comunitățile din care facem parte. În fiecare semestru organizăm câte un eveniment, de orice tip dorim.”

Așa s-a gândit Cristiana să încurajeze adolescentele din cadrul liceului ei să-și scrie toate frustrările și nesiguranțele pe o bucată de hârtie, pe care să o pună apoi în cutiile organizației din școală. Inițiativa a plecat de la propriile emoții ale Cristianei, așa că toată acțiunea a luat o formă personală.

„Eu am intrat în Girl Up poate și fiindcă mă gândeam la propriile mele frustrări și voiam să găsesc un loc în care să le găsesc rezolvare, dar mi-am dat seama că dacă vreau să-i ajut și pe alții, trebuie sa fiu deschisă și la ce vor ei. Am vrut ca prin acest prim eveniment să văd cu ce se confruntă fetele, căci cu siguranță probleme mele pot fi diferite de ale tale și ale tale de ale celorlalte și tot aşa. Voiam să creez un mediu în care fetele sa aibă încredere să vorbească, chiar dacă a fost doar sub forma unei cutii, în care s-au pus bilețele anonime. Cine a vrut, a scris ce a dorit să-și ia de pe suflet. S-au pus și întrebări, poate fiindcă fetele respective nu au avut unde altundeva să le pună, nu s-a găsit nimeni până atunci sa le ofere timp să le răspundă.

Bilețelele au fost citite la o întâlnire, în școală. Am pus anunțuri și nu știu dacă au venit toate fetele care au pus bilețele sau nu, dar a fost frumos. A fost ca un „support group”, cum vezi ca există prin alte țări. Am apelat la un psiholog și la alte surse pentru a găsi sfaturi/răspunsuri pentru ce s-a scris, dar la întâlnire am fost singure, niște eleve obosite după o zi de școală, într-o clasă, am stat în cerc și ne-am permis să ieșim din zona de confort, să vorbim și despre altceva, despre problemele care există, dar despre care de multe ori ne simțit incomod sa vorbim în public. Nu fiindcă ar fi rușinos, ci pentru că în ziua de azi nu ne mai permitem sa fim vulnerabili în fața celorlalți. În final, nici nu am mai avut nevoie de notițele pe care le aveam pregătite, cu răspunsuri de la „specialiști”, pentru că singure am dezbătut fiecare bilețel, ne-am regăsit sau nu în el, ne-am spus părerea fără să fim judecate. Am fost sincere.”

Povestea nu se oprește aici

Cristiana a ținut să menționeze și despre inițiativa #oriundeoricândoricui pe care o găsiți aici și care a fost unul din factorii care a determinat-o să facă ceva, să se implice. Campania urmărește conștientizarea violenței și hărțuirii sexuale ca problemă principală în România.

Când am întrebat-o despre impactul pe care îl va avea Girl Up în țară, ca o perspectivă de viitor, Cristiana a fost foarte optimistă:

„Girl Up este mai ales despre empowerment și, cu siguranță, unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le învățăm încă de mici este să nu acceptăm să fim abuzate, să avem destulă încredere în noi și în faptul că suntem destul de puternice să scăpăm dintr-un mediu abuziv. Personal, de cand sunt în echipă, am învățat lucruri noi despre acest subiect. Deci și alții care intră în contact cu organizația pot învăța.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *