La întrebarea “Cine sunt?”, mulţi răspundem cu etichete. Cutii în care ne-au aşezat fie genetica, fie sistemele sociale, culturale, economice, politice şi religioase. Unele etichete ne sunt date permanent, pe câteva le putem schimba, iar pe altele ni le asumăm singuri. Chiar dacă toate aceste elemente identitare nu vor explica exhaustiv ce ne ţine treji noaptea, cum iubim sau cât de repede plângem, ele ne vor afecta profund percepţia despre lume şi percepţia lumii despre fiecare dintre noi. Mai mult decât atât, ele pot afecta valoarea pe care alţi oameni o atribuie vieţilor noastre, iar opţiunea de a le ignora se numeşte privilegiu. 

Când un element al identităţii noastre ne garantează nerespectarea unor drepturi, elementul respectiv devine definitoriu, identitatea noastră devine disproporţional ataşată de eticheta care ne dezavantajează. Urmările pot fi atât pozitive (declanşarea unei mişcări sociale, contribuţia în comunitate, informarea), cât şi dezastruoase (inflexibilitate, dezechilibru psihologic, violenţă, extremism). Problema identităţii însă apare mai acută şi mai urgentă atunci când vorbim de migraţie. În momentul în care un om se strămută dintr-o ţară-ntr-alta şi, mai ales, dintr-o cultură-ntr-alta, primeşte o nouă etichetă, iar senzaţiei de înstrăinare şi izolare i se adaugă bigotismul, rasismul şi xenofobia. Când identitatea este atacată, când expresia unui modus vivendi profund înrădăcinat este limitată, frustrarea poate atinge cote maxime, îngreunând enorm convieţuirea, integrarea şi negocierea convenţiilor culturale.

Islamul fundamentalist ca nouă casă

Filmul olandez Layla M., regizat în 2016 de Mijka de Jong, înfăţişează cu o sensibilitate halucinantă reţeaua de factori socio-politici care transformă o criză identitară în radicalizare. Layla (Nora El Koussour) este o adolescentă musulmană, olandeză, de origine marocană, născută şi crescută în Amsterdam, într-o familie echilibrată, integrată, care navighează armonios ambele culturi. Dar nici mediul familial protectiv, nici prietenii apropiaţi nu pot contrabalansa rana provocată de tragediile care au loc în lumea arabă (războiul din Siria, conflictul israelo-palestinian, terorismul, criza refugiaţilor) şi de intoleranţa pe care o percepe în societatea olandeză (discriminarea, islamofobia, controversele generate de interzicerea burkăi şi prohibirea părtinitoare a protestelor ca metodă de protecţie împotriva terorismului).

Simţind că identitatea religioasă, culturală şi rasială îi este atacată pe atâtea fronturi, Layla se îndepărtează de familie şi prieteni, găsindu-şi un altfel de acasă: Islamul fundamentalist. Protestează împotriva interzicerii burkăi, postează videoclipuri care descriu ororile din Siria şi Gaza, face flyere politice, începe să poarte nikab, îşi îndeplineşte cu sfinţenie datoriile religioase, se desparte de prietena sa cea mai bună, este renegată de tatăl ei şi se îndrăgosteşte de Abdel (Ilias Addab), un radicalist care plănuieşte o călătorie sinucigaşă spre est. Pleacă împreună într-o tabără jihadistă de antrenament din Belgia, prestând muncă misionară, dar un raid al poliţiei îi încurajează să fugă în Iordania. Educaţia olandeză egalitară şi democratică primită de Layla nu a pregătit-o însă pentru ce urma să experimenteze în Orientul Mijlociu: discriminarea culturală se transformă în discriminare de gen, spiritul revoluţionar şi justiţiar îi este redus la tăcere, iar ceea ce a început ca un mariaj armonios degenerează în arest la domiciliu. Filmul se încheie cu o alegere imposibilă şi cu o problematică deschisă: cum reintegrăm tinerii întorşi din grupurile ISIS?

De la refugiu la prizonierat

Layla M. izbuteşte să ne dezvăluie nu doar umanitatea adolescenţilor prinşi în capcana radicalizării, ci şi efectul de domino care îmbrăţişează toate fenomenele sociale, politice şi culturale din jurul nostru. Vedem cum soluţii menite să blocheze terorismul reuşesc să îl alimenteze, cum ataşamentul faţă de identitatea comunitară transcede orice distanţe, funcţionând atât ca refugiu cât şi ca prizonierat, cum religia este manipulată în scopuri politice şi cum discriminarea sistemică hrăneşte suspiciunea că orice nedreptate are tonuri xenofobe. Mai mult decât atât, pelicula reuşeşte să aducă în atenţia publicului personaje spumoase, relaţii complexe, vibrante şi o sumă de perspective nuanţate, individuale despre Islam, fundamentalism, diversitate şi libertate, sfidând astfel stereotipurile sau locurile comune. 

Povestea solid construită creşte treptat, urmărind pas cu pas evoluţia psihologică a Laylei şi influenţele pe care le absoarbe din mediile pe care le traversează: familia, prietenii, mariajul, şcoala, moscheea, grupurile extremiste. Conflictele se conturează puternic, momentele de tensiune lovesc drept în plex, iar emoţia e densă de s-o tai cu cuţitul. Cadrele succedate sprinten care abundă în portrete sugestive dirijează ochii publicului spre actoria ireproşabilă a echipei şi ţin spectatorii în priză. Nora El Koussour creează un rol de forţă, multifaţetat, un personaj care aluncă fluid de la revoltă violentă, la senzualitate, ludic şi blândeţe, cu o credibilitate aproape palpabilă. Fiecare gând al adolescentei Layla iese la suprafaţă cu o precizie mimică emoţionantă. Illias Addab construieşte prezenţa cea mai enigmatică a filmului: tânărul Abdel, partenerul şi apoi soţul Laylei, navighează lumea Islamului fundamentalist cu discreţie, hotărâre şi carismă. Pare inofensiv, emană o devoţiune religioasă benignă, aproape timidă, până în momentul în care este expus, acaparat şi transformat de extremismul autentic. Actorul reuşeşte să redea fiecare etapă a metamorfozei lui Abdel, păstrând concomitent acea reţinere stranie care pluteşte deasupra personajului pe tot parcursul filmului. 

Valoare artistică, relevanţă socială, emoţie, ciocniri de perspective – Layla M. este un film care te cucereşte, te enervează, te provoacă şi îţi îmbogăţeşte înţelegerea despre lume, o lume care, ne place sau nu, este interconectată, multiculturală şi dependentă de abilitatea noastră de a negocia convenţii. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *