Continuăm seria perspectivelor de peste hotare cu Priyanka Shah, o tânără de 25 de ani din Mumbai cu o carieră admirabilă în ceea ce priveşte implicarea în comunitate. Dar înainte să aflăm care este situaţia momentului în India, să vedem cu cine stăm de vorbă…
Priyanka Shah este consultant în management şi marketer. A absolvit un masterat de Strategie de Marketing şi Inovaţie la City University din Londra. Este manager de ajutor financiar şi mobilizare comunitară la Letters of Love, un ONG internaţional condus de tineri, cu sediul în SUA, care oferă susţinere psihologică pentru copiii refugiaţi, încurajând în acelaşi timp empatia în rândul tinerilor lideri. Serveşte ca ambasador pentru India la Semester at Sea, vice-preşedinte la United Nations Young Changemakers Conclave, director al iniţiativei Harvard SUA-India şi ambasador pentru diversitate culturală la CLAP Global. Este, de asemenea, co-founder la proiectul Saarthi, No-Boundaries şi Feed Me Some Adrenaline.
În acesată perioadă dificilă Priyanka împreună cu familia ei, s-au oferit voluntari să-i susţină pe angajaţii clădirii în care locuiesc asigurându-le zilnic două mese, cafea şi ceai. De asemenea, ajută persoanele în vârstă din comunitate cu asistenţă în ceea ce priveşte cumpărăturile de alimente, medicamente, dar şi alte necesităţi.
- De când stai în casă?
Din 19 Martie 2020.
- Care a fost ultimul lucru pe care l-ai făcut înainte ca totul să se închidă?
Am participat la nunta unui prieten. Nunţile indiene sunt pur şi simplu ALTCEVA. Dacă nu ai participat la o nuntă indiană, nu ai trăit cu adevărat!
- Ce îţi lipseşte cel mai mult?
Îmi e dor să le spun prietenilor mei că sunt pe drum când se fapt încă mă pregătesc acasă, HAHA. Dar lăsând glumele la o parte, cu distanţarea socială devenind noua normalitate, îmi e dor de cel mai mult de simplele interacţiuni: să mă bucur de o cană fierbinte de chai şi să admir apusul cu prietenii, să devorez filme Bollywood cu prietenele la o petrecere în pijamale; îmi e dor şi de micile plăceri: să stau la poveşti cu colegii de la servici în timp ce luăm prânzul, sau să merg la sală cu tovarăşii de sport.
- Ce apreciezi mai mult acum?
TOTUL. Nici nu ştiu cum să subliniez asta mai mult. În timpul acestei pandemii devastatoare care a luat pe nepregătite întreaga lume, m-am trezit în fiecare zi recunoascătoare că mă pot bucura de mâncare, adăpost, familie şi prieteni.
- Care sunt fricile tale în legătură cu ce se va întâmpla după încheierea pandemiei?
Imaginează-ţi un amalgam de un miliard de oameni, fiecare practicând diferite tipuri de tradiţii în modul lor propriu. Asta e India, unde limba vernaculară îşi schimbă accentele la fiecare câteva mile, şi totuşi oamenii reuşesc să se înţeleagă între ei cu ospitalitate, căldură şi afecţiune. Se aplică expresia “Vasudhaiva Kutumbakam” care în sanscrită înseamnă că întreaga lume e o singură familie. În timpul carantinei am văzut expresia asta aplicată mai mult ca oricând. Am văzut oameni aparţinând unor religii, etnii şi caste diferite ajutându-se reciproc. Am văzut tinerimea bogată a ţării care cu puţin timp în urmă vorbea nerespectuos cu chelnerii la restaurante dacă mâncarea nu era suficient de sărată, unindu-şi puterile şi organizând strângeri de fonduri pentru aceeaşi chelneri şi pentru alte milioane de muncitori plătiţi cu ziua care au fost afectaţi de această tragedie.
De ce? Pentru că suntem cu toţii oameni la finalul zilei. COVID-19 ne reaminteşte că suntem egali, indiferent de cultură, religie, ocupaţie, situaţie financiară sau faimă. Boala asta ne tratează pe toţi ca egali, poate că ar trebui să ne tratăm şi noi la fel. Îmi e frică, însă, că după ce pandemia va lua sfârşit, vom pune iar tradiţia, religia şi sistemul de caste deasupra umanităţii.
De asemenea, India e constant evaluată ca una dintre cele mai poluate ţări din lume. Cu toate acestea, închiderea generată de coronavirus a schimbat situaţia. Cu o scădere semnificativă a traficului de automobile şi zboruri, cel puţin 85 de oraşe indiene au aer mai curat. Rezidenţii statului nordic Punjab au împărtăşit fotografii rare cu munţii Himalayas vizibili la o distanţă de 125 de mile pentru prima dată în ultimii 30 de ani. După toate astea, îmi e teamă că oamenii de pe tot globul de vor întoarce la contaminare, risipă şi poluare. Odată cu dispariţia tensiunii generate de pandemie, practicile fundamentale de igienă nu vor mai fi implementate şi urmate zilnic. Vom uita să ne uităm la gradul despăduririi cu acelaşi sentiment al urgenţei cu care urmărim hârtia igienică epuizându-se pe rafturile noastre. Trebuie să ni se reamintească mereu că suntem bolnavi pentru că planeta noastră, casa noastră, e bolnavă. Pandemia de coronavirus ne va provoca durere şi suferinţă imensă. Dar ne va forţa să reconsiderăm cine suntem şi ce valorificăm, şi, în timp, ne-ar putea ajuta să redescoperim o versiune mai bună a noastră.
- Ce crezi despre reacţia ţării tale în această situaţie?
Pandemia COVID-19 este cea mai mare provocare umanitară globală pe care o înfruntăm de la Al Doilea Război Mondial încoace. Virusul s-a răspândit ca un foc mistuitor, iar numărul de cazuri creşte exponenţial. Cu o densitate a populaţiei atât de mare şi cu un sistem public de sănătate atât de slab, cred că India, sub conducerea dinamică a primului-ministru Narendra Modi, s-a mişcat repede. S-a implementat o carantină naţională proactivă de 21 de zile, acum prelungită cu 3 săptămâni, cu scopul de a aplatiza curba, folosind acest timp pentru a plănui şi a găsi resursele necesare unui răspuns adecvat.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a descris pandemia ca fiind “o criză globală definitorie pentru timpurile noastre”, iar eforturile guvernului indian conduse de domnul Modi au fost aplaudate. Henk Bekedam, reprezentantul Indiei în Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a fost citat ca afirmând că “angajamentul guvernului indian de la cel mai înalt nivel a fost enorm şi impresionant”.
Guvernul primului ministru Modi a adoptat o abordare preventivă ceea ce a uns roţile sistemului. Epidemiologii afirmă că strategia Indiei de a depista şi izola persoanele suspecte a dat ţării timpul necesar să-şi pregătească sistemul de sănătate şubred. Reţeaua naţională de supraveghere deja existentă, “Integrated Disease Surveillance Programme (IDSP)”, monitorizează oamenii din toate colţurile ţării în ceea ce priveşte bolile transmisibile, la fel cum a fost folosit anterior pentru a urmări gripa H1N1 şi pojarul.
Reţeaua a început să supravegheze cazurile de COVID-19 imediat după apariţia primului caz în India, în ianuarie, iar acum supraveghează sute de mii de oameni. De asemena, ministrul sănătăţii a fost prompt să emită recomandări preventive pentru a menţine populaţia conştientă, informată şi pregătită. În ceea ce priveşte monitorizarea, planurile de acţiune (bine aliniate cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii) au inclus verificări agresive în aeropoarte, laboratoarele de sănătate şi înfiinţarea extrem de rapidă a unităţilor de carantină în toată ţara. 5,000 de vagoane de tren au fost transformate în secţii de izolare, care numără 40,000 de paturi. Iar ministrul căilor ferate afirmă că e pregătit să transforme alte 15,000 de vagoane.
Am fost, de asemenea, foarte impresionată de eforturile guvernului de a întoarce în ţară numeroşi muncitori şi studenţi blocaţi peste graniţă în zone afectate sever de coronavirus, ceea ce spune multe despre grija faţă de cetăţeni. Oameni foarte înstăriţi şi celebrităţi de la Bollywood au contribuit copios la Fondul de Ajutor al primului ministru şi la alte strângeri de fonduri, venind în ajutorul milioanelor de angajaţi plătiţi pe zi care au fost cei mai afectaţi de paralizia provocată de această criză
Rezumând, pentru a doua cea mai populată ţară, cu un sistem slab de sănătate, gestionarea unui astfel de virus este o misiune herculeană, dar modul în care Indian Emergency Response System a fost activat, şi modul în care cetăţenii au pus umărul la treabă, cooperând unitar pentru luptătorii din prima linie, este, cu siguranţă, o lecţie de pus în cărţi.
- Care e primul lucru pe care o să-l faci după ce totul va reveni la normal?
O să mă întâlnesc cu prietenii, familia extinsă şi toţi cei apropiaţi. O să le dau o URIAŞĂ ÎMBRĂŢIŞARE DE URS şi o sa le spun cât de recunoscătoare sunt pentru ei.
- Cum te vezi pe când o să ieşi din carantină?
Cel mai important, ies din această carantină cu o imină mai bună şi mai empatică. Cu fiecare dată când mă plâng de vreun disconfort în timp ce stau acasă şi-mi prepar ceva de mâncare, sunt cu sufeltul alături de muncitorii din comunităţile sărace şi marginalizate care se chinuie să aibă ce mânca. Data viitoare când voi ieşi, voi avea mai multă compasiune pentru străini şi pentru toţi oamenii care au înfruntat această pandemie în avangardă, fie că sunt oamenii care livrează mâncare la domiciliu, doctori şi asistenţi medicali, fermieri, poliţişti şi lucrători sanitari. Când ies afară, mă voi asigura că “Mulţumesc” e tot al doilea cuvânt care-mi va ieşi din gură.
În aceste timpuri instabile, ne-am gândit să vedem cum gestionează prietenii noştri din alte ţări această situaţie
În seria interviurilor despre izolarea în pandemie, ne desprindem un pic și vorbim cu Raluca Croitoru, artist vizual, stabilită de ceva timp în Olanda. Lucrările ei au fost prezentate atât Citește mai mult
Teatrul din Cartier este un proiect inițiat acum 6 ani de către BIS Teatru, un proiect care își propune să aducă mai aproape cultura și teatrul de periferiile mai slab Citește mai mult
În aceste timpuri instabile, ne-am gândit să vedem cum gestionează prietenii noştri din alte ţări această situaţie
Ideea de “noi și-ai noștri” pare mai vetustă ca oricând. Suntem cu toţii cetățeni ai aceleiași lumi, diferă doar clima și condițiile politico-economice din unele zone. În rest suntem cu Citește mai mult
Pandemia nu a fost menţionată nici în contractul de studii, nici în programa şcolară, drept pentru care nu ne-a învăţat nimeni la secția de teatrologie cum să scriem despre spectacole Citește mai mult