Ne apropie mai multe lucruri decât ne despart. În aceste timpuri instabile, ne-am gândit să vedem cum gestionează prietenii noştri din alte ţări această situaţie. Deşi cu toţii suntem cuprinşi de nesiguranţă, facem tot ce putem să rămânem la suprafaţă.

Laura, 20, Aschaffenburg, Germania

  • Care e ultimul lucru pe care l-ai făcut înainte de izolare?

Am mers la gară pentru a primi banii înapoi pe două bilete de tren. Plănuisem să merg la Paris între 16 și 20 Martie să-mi văd foștii colegi dar mi-a fost frică de o eventuală carantină și de posibilitatea de a lua virusul și a-i infecta părinții. Privind retrospectiv,  mă bucur că nu am mai plecat, întrucât s-a întâmplat exact cum m-am așteptat – Germania și-a închis granițele în săptămâna aia iar trenul meu înapoi ar fi fost probabil anulat.

  • Ce-ţi lipseşte cel mai mult?

Mi-e dor să merg la bibilotecă să învăț sau doar să citesc, să mă plimb prin oraș și să merg la cafeneaua mea preferată.  E o rutină pe care o urmam în fiecare zi în timp ce îmi terminam proiectele pentru facultate.  Chiar după ce am terminat ultima temă, Germania a intrat în carantină.

  • Ce apreciezi mai mult acum?

Libertatea de mișcare, să mă văd cu prietenii, să mă plimb prin păduri ( în Germania, pe lângă cumpărăturile de bază și mersul la doctor, mai ai voie să ieși să te plimbi. Nu sunt 100% sigură cum vor arăta restricțiile în celelalte țări.)

Laura, Germania
  • Care sunt cele mai mari frici pe care le ai în legătură cu ce se va întâmpla la finalul pandemiei?

În momentul ăsta, nu mă gândesc cum va arăta lumea după ce numărul de cazuri va scădea pentru că nu pot să estimez cât tare vom fi afectați pe termen lung. Nu vreau să proiectez foarte mult în viitor și să încep să mă panichez.

Mă sperie, însă, gândul că în Europa, granițele vor fi închise pentru o perioadă lungă de timp și vor slăbi Uniunea Europeană și libertatea de mișcare.  În acest moment, e important să stăm în casă și înțeleg măsurile care s-au luat. Cu toate astea, mentalitatea de „încercăm să-i ținem pe cei infectați în afara țării’’ poate fi toxică.  Sunt o mare susținătoare a UE și cred că doar împreună putem fi mai puternici.  Mă sperie ideea că granițele închise vor întări extrema dreaptă și partidele anti UE și mentalitatea anti-imigrație se va răspândi și mai mult în Germania.

Imaginile cu apa curată din Veneția (fapt datorat scăderii turismului)  care au circulat pe internet și comentariile alăturate cum ar fi „COVID-19 e răspunsul naturii la suprapopulare’’ susțin la nivel subconștient idei Ecofasciste, chiar dacă poate nu asta e intenția creatorilor de conținut. În mod evident cred că e toxic să ne gândim că „sunt prea mulți oameni pe pământ și avem nevoie de un virus care să mai omoare din ei’’.

De asemenea, sper ca familiile prietenilor mei să nu fie afectate de virus și consecințele sale. Mă sperie gândul că aș putea să pierd membrii mai în vârstă ai familiei (întrucât câțiva nu acceptau la început seriozitatea crizei și încă refuzau să îi ajutăm să-și facă cumpărăturile). Și mi-e frică să mă gândesc că nu vom putea ține o ceremonie de înmormântare adevarată dacă cineva moare.

  • Ce crezi despre reacţia ţării tale în legătură cu pandemia ?

Germania a avut oportunitatea să se pregătească pentru creșterea   numărului de infecții întrucât eram conștienți de situația din Italia. Țara mea a putut să testeze multe persoane și ăsta e unul din motivele pentru care avem o rată mai mica de mortalitate  COVID-19 decât Italia sau Spania.

Sunt sceptică cu privire la cum câteva din statele federale se confruntă cu situația. Bavaria, de exemplu, a fost primul care a susținut ideea unei carantine, alte state din Germania au vrut, totuși, să rămână „deschise’’.

Diferitele metode de a face față crizei i-au făcut pe oameni să se simtă suspicioși și nesiguri – dovada a fost faptul că muți dintre ei au continuat să iasă din case ca și cum nimic nu se întâmpla. Mi-aș fi dorit ca această măsură forțată de „lockdown’’ să fi fost luată cu mult înainte.

  • Care e primul lucru pe care vrei să îl faci după ce se va încheia pandemia?

Mă voi muta în noul meu apartament din Frankfurt. Trebuia să fac asta pe 1 Aprilie, dar am decis să aștept până se mai calmează lucrurile. Universitatea mea va ține cursurile online începând cu 20 aprilie și voi mai rămâne acasă la ai mei.

Cu toate astea, plătesc chirie pentru apartamentul unde ar fi trebuit să mă mut și unde voi duce câteva din lucrurile mele (administratorul casei ne-a zis că e posibil să facem asta în ciuda restricțiilor). Dacă o să iau vreodată virusul, în felul ăsta ai mei vor fi supuși unui risc mai mic de a se infecta.

  • Cum te vezi când vei ieşi din izolare?

Nu am un răspuns la asta. Să fiu sinceră, sunt depășită de situație fie că vorbim de facultate, familie sau întreaga lume. Cred că voi aprecia libertatea de mișcare și contactul social mult mai mult decât înainte

Benjamin, 24, în apropiere de Portsmouth, Marea Britanie

  • Ce îţi lipseşte cel mai mult?

Să-mi întâlnesc prietenii.

  • Ce apreciezi mai mult?

Apreciez puţinul timp pe care îl petrec afară, în curte, zi de zi, alături de familie, gătind sau jucând diferite jocuri.

Activități sportive la soare
  • Ce temeri ai în legătură cu ce se va întâmpla după toate astea?

Îmi e teamă că economia va fi afectată atât de tare încât mulţi oameni săraci vor suferi şi îşi vor pierde locurile de muncă.

  • Ce crezi în legătură cu reacţia ţării tale la situaţia de faţă?

Majoritatea oamenilor au reacţionat lent şi nu par să realizeze gravitatea situaţiei. Mulţi oameni continuă să meargă în spaţii publice, mai ales în oraşe. Cred că e destul de greu să tragi concluzii în momentul de faţă, dar măsurile luate de guvern par să fie destul de bune.

  • Care va fi primul lucru pe care-l vei face când lucrurile vor fi revenit la normal?
Zona de yoga din curtea lui Benjamin

Îmi voi vizita prietenii, ne vom bucura de un barbeque sau de un picnic în parc, vom sta la poveşti şi vom fi fericiţi şi ne vom bucura din nou de îmbrăţişări.

  • Cum te vezi pe când vei putea din nou ieşi?

Cred că revenirea la normal va fi un proces lent, dar probabil că prin Iulie sau August lucrurile vor fi puţin mai aproape de normalitate.

Mesut, 25, Diyarbakir, Turcia

  •  Ce-ţi lipseşte cel mai mult?

Ei bine… pentru moment îmi lipseşte cel mai mult să petrec timp cu colegii de la facultate şi să ne distrăm. Până la urmă, ăsta era ultimul an şi ultimul semestru de universitate după 5 ani.

  • Ce apreciezi mai mult acum?

În situaţia de faţă, cel mai mult apreciez atitudinea oamenilor în legătură cu situaţia. Toată lumea se ajută, toţi suntem unul, toate ţările îşi trimit echipamente medicale. Aşa şi trebuie să fie, altfel nu avem cum să învingem virusul ăsta nenorocit.

O stradă din Diyarbakir, Turcia, într-un weekend de stare de asediu
  • Care sunt cele mai mari frici pe care le ai în legătură cu ce se va întâmpla la finalul pandemiei?

Nu vreau să mă gândesc la aspectele negative, dar îmi e teamă de posibilitatea virusul să reapară. Îmi e frică de asta, să recidiveze dacă nu se găseşte un vaccin.

  • Ce crezi despre reacţia ţării tale în legătură cu pandemia ?

La fel fel ca toate ţările, Turcia şi-a luat precauţiile de rigoare. Dar putem critica întreaga Europă, inclusiv ţara mea, că au întârziat cu precauţiile. Totuşi, am făcut ce am putut cum ar fi să închidem anumite oraşe, precum şi toate spaţiile publice (universităţile, mall-urile, barurile, cafenelele, etc.). Sunt sigur că vom vedea efectele curând.

Echipa preferată nu se uită niciodată
  • Care e primul lucru pe care vrei să îl faci după ce se va încheia pandemia?

Bună întrebare, haha! Abia aştept să alerg pe străzi şi să strig cât pot de tare… Ştiind că nu este niciun virus, niciun pericol, şi că perioada de captivitate a luat sfârşit. Ne aşteaptă nişte zile geniale!

  • Cum te vezi când vei ieşi din izolare?

După ce totul se va reîntoarce la normal, probabil că oamenii vor avea în continuare această suspiciune pentru câţiva ani, vom fii mai atenţi în zonele publice, ne vom asigura că ne spălăm pe mâini, că ne spălăm hainele, vom păstra o anumită distanţă faţă de oameni. Pentru că nimeni nu o să uite aceste zile. Cred că oamenii ar trebui să reţină lecţiile principale din perioada asta de coşmar şi să le aplice în continuare. Noi avem examene acum şi sperăm să le trecem de dragul viitorului nostru. Pentru că viaţa merită trăită, orice-ar fi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *