Ce înseamnă să fii refugiat în România pe timp de pandemie? Cum putem să susţinem această comunitate vulnerabilă? Care este atitudinea românilor faţă de refugiaţi? Pentru a răspunde acestor întrebări, l-am intervievat pe domnul Iosif Prodan, vicepreşedintele organizației non-guvernamentale ActivRandom din Bucureşti care promovează educaţia non-formală în rândul refugiaţilor din România şi a migranţilor. Cum face asta? Prestând servicii precum cursuri de limba română, engleză, arabă, persană, cursuri pentru obţinerea cetăţeniei (geografie, istorie, cultură românească, constituţia României, Uniunea Europeană), susţinerea de iniţiative şi proiecte antreprenoriale, ateliere de creație handmade, cursuri de pictură, de actorie, de ştiinţă interactivă, sport, activităţi culturale şi un festival multicultural numit OmFest. Cu toate că situaţia actuală a influenţat puternic tipurile de activităţi şi mediile folosite, ActivRandom continuă să fie alături de comunitatea de refugiaţi din Bucureşti. Veţi afla în continuare cum… 

A.L.: Care sunt provocările cu care se confruntă în general refugiaţii şi migranţii din România?

I.P.: La fel ca migranţii români care pleacă în alte state ale Uniunii Europene în căutarea unei vieți mai bune sau a unor locuri de muncă, o primă barieră o reprezintă limba. Prea puțini cunosc limba română în aşa fel încât să se descurce pe cont propriu. Astfel se ajunge la cea de-a doua problemă. 

În lipsa cunoașterii limbii române, cei mai mulți dintre migranți și refugiați se bazează pe suportul comunității etnice din care fac parte și care, cu puțin noroc, există și aici. Știm despre comunităţile turce care locuiesc aici de câţiva ani deja, iar mai recent, s-au format comunități siriene (împărțite în grupuri pro- și anti- Assad), comunități ale perșilor (afgani, iranieni etc.) și altele mai mici și mai eterogene. Aceste mici comunități (formate din câteva sute de oameni, cel mult) oferă un suport minim pentru nou-veniţi, găsindu-le un loc în care să stea și, eventual, locuri de muncă mai mult sau mai puțin stabile. 

Lista problemelor continuă cu recunoașterea legală a studiilor pe care acești oameni le-au încheiat în țările lor de origine. Am avut de-a face cu cazuri de arhitecţi, doctori, asistente medicale care nu reușeau să-și echivaleze studiile și diplomele astfel încât să-și poată practica meseriile în România. Motivul e procedura birocratică nefezabilă: un refugiat, prin natura acestui termen, este o persoană care fuge din țara sa de origine, dar trebuie să apeleze la ajutorul Ambasadei respectivului stat pentru a i se recunoaște diploma. Din această pricină, ajung să lucreze în domenii în care nu se regăsesc, precum comerţul sau taximetria, și pentru care sunt supracalificaţi. Problemele continuă cu lipsa veniturilor stabile, dependenţa de grupul etnic, şi aşa mai departe. 

Cursuri de cetăţenie susţinute de ActivRandom, fotografie preluată de pe pagina de facebook ActivRandom

A.L..: Ce înseamnă pandemia pentru această comunitate?

I.P.: În primul rând, reprezintă o mare lovitură din punct de vedere economic. Locurile de muncă pe care și le găsiseră au fost printre cele mai expuse (cum ziceam, în comerț sau taximetrie); apoi contactul social care îi ajuta să se integreze a fost redus la minim (cursurile pe care noi le aveam la ActivRandom au trebuit să fie suspendate din cauza restricțiilor – le continuăm online, dar lipsa contactului îngreunează tot procesul); mersul copiilor la școală e și el redus acum la o interacțiune online. Deci, în mare, se confruntă și ei cu aceleași probleme ca noi, dar cei cu care lucrăm se pot bucura de faptul că ne cunosc şi au, astfel, contact cu societatea noastră. Este posibil ca cei care nu au reușit să facă acești primi pași în direcția integrării socio-culturale să fie afectaţi mult mai tare.

A.L.: Care sunt speranţele şi fricile lor?

I.P.: Iarăși, cred că suntem similari în această privință. Așa cum și noi suntem speriați de perspectiva unei noi crize economice (mai gravă decât cea din 2008, spun unele voci), sperăm totuși că lucrurile vor reveni la normal cât de curând. Nu știm însă cum și ce va însemna normalitatea post-lockdown și sub ce formă se va manifesta pandemia după ce vom putea ieși din case (vom mai avea joburile de până acum?, vom mai avea aceleași venituri?, la ce activități va trebui să renunțăm? etc.). Doar că ei le resimt mult mai direct și mai concret. Dacă noi ne bazăm, in extremis, pe suportul părinților și al rudelor în cazul unei crize puternice, ei, din păcate, nu au această plasă de siguranță, iar ceea ce au în comunitățile lor, ne putem imagina cu toții că e extrem de firav (era deja un suport minim în timpuri normale). Ținem aproape de ei și încercăm să-i susținem cât putem de mult.

A.L.: Cum se implică ActivRandom în susţinerea refugiaţilor şi migranţilor în această perioadă?

Proiectul „Copacul cu fapte bune”, fotografie preluată de pe pagina de facebook ActivRandom

I.P.: În primul rând, am făcut un tur al familiilor cu care lucrăm și care ne sunt mai aproape și am identificat problemele cu care se confruntă. Am strâns cu ajutorul proiectului Copacul cu fapte bune donații și le-am împărțit alimente și produse de igienă cu ajutorul unei echipe extraordinare cu care lucrăm deja la ActivRandom: Denisa Colțea, Violeta Mușat, Samira Esfahani, Cristina Crețu și Raluca Petraș. Mulţi dintre refugiați & migranți însă încep să se confrunte și cu datorii la chirie și utilități (pentru că nu mai au venituri); avem acum familii care ne cer ajutorul pentru produse medicale.

În ceea ce privește activitățile pe care noi le organizam înainte de pandemie, mă refer la cursurile de limba română şi engleză, cursuri pentru obţinerea cetățeniei române și activități artistice cu copiii din aceste familii, încercăm să le continuăm (în măsura în care este posibil) online. 

Altfel, de vreo 2 ani, ActivRandom organizează un festival dedicat Zilei Mondiale a Refugiatului, la finalul lui iunie. OmFest se desfășoară în Bucureşti și își propune să scoată în evidenţă diversitatea culturală și multiplele moduri în care prezenţa refugiaţilor și migranților în România îmbogățesc peisajul nostru cultural. E totodată și o bună modalitate pentru acești oameni să se integreze, OmFest punându-i în postura de provideri culturali. Publicul țintă, în mare parte format din români, are ocazia să-i cunoască astfel pe cei veniți de peste mări și țări, care nu poartă cu ei doar dramele și tragediile provocate de războaie şi diverse forme de persecuție, ci și un bagaj de tradiții (culinare, religioase, etc.) și diferite forme de exprimare artistică.

A.L.: Cum îi putem ajuta, fiecare dintre noi?

I.P.: În aceste momente, când contactul social este limitat, cel mai bun mod este prin organizațiile care lucrează direct cu acești oameni. Noi în acest moment strângem donații pe care le alocăm fiecărui caz, în funcție de nevoile pe care le are fiecare în parte. Concret, donațiile pot fi trimise în următoarele conturi:

RO44INGB0000999908745736 (lei)

PayPal paypal.me/activrandom (valută)

Patreon https://www.patreon.com/activrandom

Redirecționează 3,5% https://redirectioneaza.ro/activrandom/doilasuta

Atelier creativ susţinut de ActivRandom, fotografie preluată de pe pagina de facebook ActivRandom

A.L.: Ce mesaj aveţi pentru românii care au o atitudine reticentă faţă de nou-veniţi?

I.P.: Când am început să lucrăm cu refugiați, în 2016, valurile de migrație dinspre Orientul Apropiat erau încă în toi și reacțiile naționaliste și xenofobe de pe tot cuprinsul Europei erau și ele în creștere. Le-am simțit și noi (am primit tot felul de mesaje de amenințare), dar acestea au scăzut în intensitate (până au dispărut cu totul) pe măsura ce valurile de migraţie au dispărut sau au devenit mai puțin vizibile. 

Un an mai târziu, în 2017, am organizat o campanie de donații cu încălţăminte și produse vestimentare pentru copiii din Centrul pentru Refugiați din București. Am primit atât de multe pachete și mesaje pozitive de peste tot din țară încât ne-am dat seama că reticenţa sau aversiunea românilor față de refugiați e mai degrabă un construct narativ care circulă prin media sau prin diverse grupuri obscure. Realitatea cu care noi ne-am confruntat e că românii sunt săritori și foarte empatici cu cei în nevoie. 

Sigur, nu neglijăm naționalismul latent al poporului nostru, care se poate manifesta deosebit de violent (am văzut asta în istoria recentă), dar cu cât reușim și noi, ca organizații care lucrează cu acești oameni, să promovăm mai bine diversitatea și-n același timp, similaritatea dintre noi și ei (căci suntem cu toții oameni, avem aceleași drame și speranţe cu toții, indiferent de culoarea pielii sau de locul unde ne-a fost dat să ne naștem), cu atât cred că vom reuși să fim realmente o națiune primitoare și cu un suflet bun, așa cum ne place să ne lăudăm. 

Deci mesajul pentru cei reticenți e să se gândească la rudele și vecinii lor care au plecat în ultimii ani în afară, din cauza lipsurilor de tot felul din România, de la educație, la spitale bine dotate, la locuri de muncă bine plătite. Este vorba despre un fenomen migratoriu similar. Plus că trăim într-o lume tot mai conectată și mai mobilă (sau cel puțin așa era până la această pandemie). Ideea de “noi și-ai noștri” pare mai vetustă ca oricând. Suntem cu toţii cetățeni ai aceleiași lumi, diferă doar clima și condițiile politico-economice din unele zone. În rest suntem cu toții aceiași, peste tot în lume. 

Atelier de dansuri tradiţionale susţinut la ActivRandom de formatorii de la Orange, fotografie preluată de pe pagina de facebook ActivRandom

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *