Teatrul online e acum mai bun decât orice fel de supliment alimentar pe care nu l-ai luat (oricum) la timp. BOG. O încercare de restructurare a vieții (spectacol al companiei olandezo-flamande BOG), pe care îl puteți găsi aici, e fix ce-ți trebuie în perioada asta în care rețelele de socializare sunt pline de știri deopotrivă false și adevărate, despre situația curentă. De ce? Nu pentru că o să-ți crească imunitatea, ci pentru că, cu puțin noroc s-ar putea să te facă să reflectezi asupra câtorva aspecte importante ale propriei vieți, la care poate te-ai gândit mai puțin.
Spectacolul pornește de la documentarea vieții unei femei obișnuite a cărei situații ajung să fie universalizate de actorii trupei. Ei folosesc metode simple, transformă povestea într-o generalizare a tot ce înseamnă să fii om- de la naștere și până în ultima clipă. Întregul fir narativ ajunge să semene cu o rețetă la baza căreia stau ingrediente foarte comune și ușor de găsit, dar a cărei realizări necesită operațiuni multiple.
Când vezi Bog
Metaforic vorbind, îți iei existența în propriile mâini și o așezi pe masa din bucătărie. Te uiți la ea ca un detectiv, o întorci pe toate părțile, faci o listă cu toate etapele importante prin care ai trecut pâna acum. Le scrii și pe cele prin care urmează să treci. Inspiri. Te întrebi. Expiri. Te eliberezi. Palmele îți transpiră, pixul îți alunecă. Se pare că viața tocmai ți-a scăpat printre degete.
Purtându-te de la momentul 0 și până când speranța medie de viață se oprește, BOG nu vrea să fie cu tine nici prieten, nici inamic. Ritmul e accelerat, textul, alcătuit din experiențele verbalizate, e simplu. Parcă e scris singur. Nu-ți dă instrucțiuni despre ce înseamnă să trăiești. Îți amintește episoade pe care le credeai uitate. Ba chiar te face să te simți puțin anxios legat de lucrurile pe care nu le-ai trăit încă. Sau să te gândești la cum o să arate viitorul tău raportat la cum ar trebui să arate un viitor, cronologic vorbind.
De ce BOG e o rețetă complicată?
Deconstruiești și desfaci viața, dar odată ce ajungi la final te întrebi cum desparți un preparat ale cărui ingrediente sunt deja amestecate? În urma lui rămân forma și mirosul, partea materială a lucrurilor. Poți deci să ajungi prin intermediul obiectelor cuiva la ceea ce a fost persoana respectivă cândva? Poți să reduci pe cineva la suma tuturor experiențelor sale în calitate de consumator pasiv sau activ de bunuri și servicii? Și, cum faci asta? Să ne gândim la o persoană dragă, pe care am pierdut-o cândva. Îi găsim ochelarii de vedere, uitați pe un raft, șapca cu care se proteja de soare vara, cămășile în carouri, despre care ne întrebăm unde vor ajunge. Vor fi date altcuiva? Ce va face noul proprietar cu ele? Va „împrumuta’’ persoana respectivă din energia celui care a purtat hainele anterior? Misterul ăsta, al hainelor reutilizate mă face să mă gândesc printre altele, la second-hand-uri. Prilej de economie și de a face și un bine planetei (pentru că mai nou second-hand-ul nu mai e un motiv de rușine ci o fiță pentru salvarea planetei), a-ți cumpăra haine „la mâna a doua’’ poate constitui un risc imens. E ca atunci când te muți într-o casă nouă în care s-au întâmplat înainte evenimente despre care vecinii tăi nu-ți vor vorbi vreodată. De obicei, când îți cumperi haine de la un SH, inevitabil, te întrebi cum arată persoana de dinaintea ta. Ce fel de om e? Vorbește mult sau puțin? Dar mai ales…Mai e încă în viață? Tot felul de aspecte te bântuie când uiți despre cămașa de noapte sofisticată cu care te-ai afișat la teatru: că poate fi de fapt pijamaua unei nemțoaice de 34 de ani care își bea ceaiul verde în timp ce se uită la Căsătoria Mariei Braun.
Asta mă face să mă gândesc că determinismul material poate fi explicat și invers. Adică nu doar din perspectiva obiectului ce acționează asupra subiectului, ci din modul în care individul alege să experimenteze anumite lucruri prin felul în care folosește resursele de care dispune. Până la urmă, consumul se dovedește a fi o acțiune reciprocă și nemijlocită.
Un om este ceea ce este până devine ceea ce vrea să devină. Sau crede că vrea. Sau i se spune să vrea. Foarte ciudat e că BOG, te face să cazi în cursa accelerată a timpului fără ca, până la final, să-ți dea un indiciu evident al faptului că s-ar putea să mai existe un element important în ecuație, prezent pe timpul întregului spectacol. Și aici, vorbim de universul obiectual. La început prezente în mod aleatoriu, ba chiar creatoare de zgomot, obiectele capătă un sens concret abia la final, când sunt așezate în ordine, în fața celor prezenți.
Trăiești însoțit de gusturi, mirosuri, senzații provocate de texturi, materiale, suprafețe, arome. Toate își lasă, cumva amprenta asupra ta. Bei o cafea și ești brusc mai senin. La a doua devii hiperactiv, poate chiar anxios. Folosești o vopsea de păr care îți face ochii să pară mai deschiși și tenul mai palid. În consecință, percepția despre propria persoană se schimbă prin simplul fapt că la nivel fizic s-au produs niște schimbări. Deși știm că lumea obiectuală nu ne determină comportamentul și că avem capacitatea de a lua decizii singuri, ea joacă un rol important în formarea noastră ca oameni. O carte e în sine o suprapunere de idei, dar ea are nevoie de un vehicul material care să poată circula liber.
După ce vezi Bog…
Știi prea bine că listele și tabelul întocmit pentru următorul an nu o să facă față. Și mai știi că timpul o să te alerge ca și până acum. Te uiți speriat în jur. Ești singur și asta te face să-ți pui întrebări. Aprinzi lumina și rememorezi în gând aventurile prin care ai trecut de când erai mic și până acum.
Te întrebi dacă o să mai fie ca înainte. Apoi îți dai seama că nu poți defini în totalitate „ca înainte’’ deși trecutul e bine prins și nu mai poate fi (auto)determinat. Viktor Frankl, (medic psihiatru austriac, fondator al logoterapiei) spunea că trecutul e cel mai mare avantaj al omului din momentul în care începe să îmbătrânească. Viitorul e nesigur, dar experiențele pe care le ai sunt incontestabile. Obiectele care te-au însoțit de-a lungul vremii se imprimă și ele, ca incontestabile, pentru că tu le-ai folosit, investindu-le cu o valoare. Deși e greu să recunoști, ele sunt mai puternice decât propria natură umană. Nu invincibile, ce-i drept, ci mai rezistente, prin darul de a fi neînsuflețite. Un binoclu poate fi păstrat mii și mii de ani; omul, în cel mai fericit caz, va rămâne o amintire. Și totuși, șansa de a ne naște oameni e de una la un miliard…
BOG. O încercare de restructurare a vieții
regie: Erik Whien (NL)
de & cu: Lisa Verbelen, Sanne Vanderbruggen, Benjamin Moen, Judith De Joode
dramaturgie: Roos Euwe
producție: Anne Baltus
sunet: Mariothijs
promovare: Dieke van der Spek
decor: lucruri personale ale lui Mies Regina van Gemeren (1929-2013)
mulțumiri: tuturor celor cu care am scris scrisori
producător: BOG. Collectie
Cu sprijinul Guvernului Flamand și De Brakke Grond
La FNT30 veți avea ocazia unică de a revizita istoria festivalului din ultimele trei decenii, online și gratuit!
Non-spectacolul 99,6% doreşte să provoace conversaţii despre identitate, despre ce ne aseamnănă şi ce ne diferenţiază.
ALAXSXA | ALASKA este un spectacol antrenant, în care multitudinea de limbaje scenice folosite comunică fără probleme, iar actorii îşi stăpânesc la perfecţie discursurile, jucând şi jucându-se cu o prospeţime Citește mai mult
Dacă acum câteva zile am luat la picior spaţiul teatral online internaţional, astăzi vom trece în revistă ce se întâmplă în grădina noastră.
Pandemia nu a fost menţionată nici în contractul de studii, nici în programa şcolară, drept pentru care nu ne-a învăţat nimeni la secția de teatrologie cum să scriem despre spectacole Citește mai mult
Dacă eşti amator de teatru şi ai suficient de mult timp liber ca să-ţi satisfaci foamea de scenă, avem veşti vesele! Atât teatre româneşti, cât şi companii internaţionale consacrate vă Citește mai mult