Îmbibat de cadre plăcute, simetrice, inundat de culori calde, oscilând între clipe de-o liniște asurzitoare și dinamica momentelor de tensiune, All the Bright Places este un film vibrant, efervescent, ce te lasă cu un zâmbet în colțul gurii.

Pe parcursul celor 108 minute de film, se prezintă povestea de iubire dintre Violet (Elle Fanning) și Finch (Justice Smith), doi adolescenți care se confruntă cu grave probleme emoționale. Prima interacțiune dintre cei doi, pe podul de pe-a cărui margine Violet este pe punctul de-a se arunca, funcţionează ca moment catalizator. Cei doi fac parte din grupuri sociale diferite: Violet are mulți prieteni și este simpatizată de cei din jur, pe când lui Finch i se spune ciudatul, din cauza comportamentului său irascibil. Cu toate acestea, între ei se naște o prietenie sonoră, o chimie aparte. Legătura lor e conturată prin dialoguri puternice, convorbiri târzii, în care se strecoară numeroase citate din Virginia Woolf, călătorii prin locuri aparent banale, dar ce capătă o însemnătate deosebită pentru cei doi.

Finch trăiește alături de sora sa, iar amintirea părinților nu este una tocmai plăcută. Băiatul a rămas cu traume adânci, cauzate de tatăl său care avea un comportament agresiv și care l-a lăsat cu o cicratice vizibilă atât fizic, cât și emoțional. În ciuda trecutului sumbru pe care tânărul încearcă pe cât posibil să îl uite, Finch e optimist și săritor, lăsându-și problemele pe plan secund pentru a o ajuta pe Violet. Este un personaj suculent și exploziv, e spontan și stârnește deseori zâmbete, iar Violet, deși inițial apatică, profund marcată de moartea surorii sale, ajunge să radieze, înflorind puțin câte puțin cu fiecare moment intenabil în frumusețea și simplitatea sa. Nefericitul eveniment i-a cauzat o stare generală de tristețe profundă, Violet nereușind să-și revină nici după luni bune. Deși familia și prietenii i-au fost aproape, sfătuind-o să-și mai părăsească din când în când camera, episodul tragic a condus-o către o afundare-n singurătate, o complacere într-o zonă întunecată, pe care, oricât și-ar fi dorit, nu o putea părăsi.

La suprafață, lungmetrajul vorbește despre relația strânsă a celor două personaje pricipale, dansuri spontane, surprize ce te fac să surâzi ori săruturi într-un câmp luminat de soarele după-amiezii. În profunzime, însă, filmul atinge o sumedenie de probleme des întâlnite în viața adolescenților: de la confruntarea cu moartea unui membru al familiei, până la veșnicul bullying din liceu, ori chiar gânduri sinucigașe; de la absenţa părinților în această perioadă a îndoielii și a alegerilor, până la contactul cu prima iubire. Ecranizarea unor astfel de teme sensibile și, deseori, dificil de abordat este realizată într-o notă pozitivă, lăsându-te mai degrabă cu un gust dulce, cu o nostalgie plăcută, decât cu o mâhnire apăsătoare.

All the Bright Places este o dramă romantică regizată de Brett Haley, realizată pe baza unui roman ce poartă același titlu, scris de Jennifer Niven. Filmul, marca Netflix, a apărut în data de 28 februarie 2020 și, deși acțiunea este ușor previzibilă și se apropie de ce unii ar numi clișeu, este numai bun de văzut după o zi obositoare, într-o seară în care ajungi acasă stors și tot ce-ți dorești e să te-ntinzi pe canapea și să lași gândurile ce te-au însoțit întreaga zi deoparte.

Barza, albinele, florile şi Sex Education

Revigorant, haios, onest, Sex Education, serialul britanic marca Netflix creat de Laurie Nunn, pune punctul pe i în ceea ce priveşte sexul şi adolescenţa.

„The Hater” sau dovada că aparențele înșală

The Hater: Așteaptă-te să te simți incomod de multe ori pe parcursul celor două ore. Așteaptă-te să-ți fie satisfăcută dorința de a întrece limitele (nu cred că o vei mai Citește mai mult

Zlotowski și femeia ușuratică

Une fille facile - o plajă pustie în miezul verii, valuri, un accent dulce provensal, petreceri pe faleză și o femeie superbă care dansează...

Unorthodox. Lumea din afara cutiei

Intri pe Netflix și-ți apare la recomandări chipul Shirei Haas în rolul lui Esty, plângând, în timp ce e tunsă la zero de către femeile din familia ei. Sigur, tu Citește mai mult

The Midnight Gospel: o animație mind-bending pentru nopți albe

La The Midnight Gospel te uiți într-o zi de marți, la 2 noaptea, când simți că ai foarte multă energie și n-ai cui să-i împărtășești ultima ta revelație despre conceptul Citește mai mult

Docu-terapia. Un mod artistic de a ne apropia de știință

În ultimii ani, așa cum mi-a fost dat și mie să descopăr, documentarele au căpătat o nouă dimensiune, îndrăznesc să spun cinematografică; au început să-și îngrijească încadrările, să se axeze Citește mai mult

Arată-le și celorlalți

Un comentariu

  1. De ce ți-ai pierdut timpul să scrii descrierea asta a filmului? Din primele 20 de secunde de trailer se observa clar drama clicheică de tip Hollywood… Cred că fiind studentă la filmologie ar trebui să vezi mai multe filme și mai ales filme importante despre care să ai ce scrie! … De altfel toată descrierea asta a ta e un nimic, atât că ai lăsat poate cumva să pară că mai bine ne uitam în continuare la mizeriile consumeriste, în loc să promovăm arta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *