The Cleaners este un documentar realizat de Hans Block și Moritz Riesewieck, lansat în anul 2018. Documentarul prezintă povestea moderatorilor de conținut de pe social media – ei sunt cei care se asigură ca postările ce conțin violență sau au un caracter pornografic să nu rămănă postate. Încearcă ca mediul virtual să fie cât mai curat, ștergând printr-un singur click ceea ce ar putea fi împotriva regulilor. Ei sunt cei care cenzurează internetul, în special ceea ce se postează în Europa și Statele Unite ale Americii.

Documentarul ne spune, din primele secunde, că unele informații pe care le vom afla sunt relatate sub anonimat. Această declarație misterioasă accentuează faptul că urmează să vedem ceva ce trebuie discutat și dezbătut cu seriozitate.

Unitatea cea mai mare de moderatori de conținut se află în Manila, capitala Filipinelor – țară care are o populație mai mică decât cea a Facebook-ului. Moderatorii (aflăm chiar de la ei) doresc să facă social media un loc mai sigur. Dar ce înseamnă siguranța pe social media? Să fii protejat de imagini dure? Protejat de pornografie? Să nu vezi răni deschise? Da. Însă chiar dacă se întâmplă asta, social media transformă utilizatorul într-un produs, pentru că vinde date despre el, ceea ce nu-i mai oferă siguranță utilizatorului pe nicio platformă.  Platformele de socializare pot motiva în continuare colectarea datelor despre utilizator prin supravegherea privind cenzura. Astfel, Facebook ar putea să fie acuzat de faptul că strânge date cu scopul de a fi vândute, iar el să se apere spunând că e doar pentru supravegherea conținutului.

Acest gen de meserii se vor înmulți, probabil, după ce roboții vor acapara fabricile. Însă în acest moment, cenzura conținutului de pe platforme nu  poate fi făcută de nici un algoritm. Target-ul zilnic al moderatorilor este să șteargă 25.000 de postări. Dar este nevoie de acest target? Oare nu îi forțează să elimine postări inofensive doar pentru a-și atinge target-ul? Ar trebui șters tot ce incită la acte imorale sau doar ce e reclamat? Înțelegem însă, din documentar, că moderatorii nu sunt stricți doar din cauza dorinței de a-și atinge norma, ci și pentru că și-au dezvoltat, în timp, abilitatea de a recunoaște ceva dăunător: de exemplu, ajung să privească fotografii cu persoane decapitate și să descifreze ce cuțit a fost folosit pe gâtul celui ucis fără să apară cuțitul în cadru. Elucidare instrumentului folosit se realizează prin privirea formei tăieturii gâtului cadavrului.

După ce a privit aceste imagini și a decis să le șteargă, moderatorul filipinez merge acasă. Își spală hainele cu mâna și își sărută copilul care a adormit așteptându-l. Din cauza numărului atât de mare de imagini cu penisuri șterse, sunt unele nopți în care le visează. Un alt moderator povestește cum mama l-a îndemnat să studieze pentru a nu ajunge să caute printre gunoaie. El studiază și sfârșește câștigându-și existența ștergând gunoaiele internetului.

Illma Gore a realizat o pictură care îl surprinde pe Donald Trump dezbrăcat și a postat această pictură pe toate rețele de socializare. După câteva zile, postarea a fost ștearsă, iar conturile ei au fost închise, pe motiv că încalcă regulile care vorbesc despre denigrare. Ea susține că nu a greșit cu nimic – este doar o pictură, nu reprezintă ceva real. Moderatorul de conținut, înainte de a șterge această postare, a discutat despre pictură și a înțeles comentariul și mesajul ei. Fiind o creație artistică, nu cred că ar fi trebuit eliminată, pentru că vorbim deja despre cenzurarea artei. În al doilea rând, corpul prezentat nu este cel al lui Donald Trump. Este un corp imaginat de artistă căruia i s-a atașat capul președintelui american. Vedem, așadar, că regulile ar putea fi prea stricte- atunci când vine vorba de o anumită operă de artă situația ar trebui analizată și din punct de vedere artistic.  

Reprezentanții Facebook declară că nu este loc de terorism pe această platformă. Dar o filmare care este făcută pentru a cere ajutor atunci când este bombardat un oraș din Siria ar trebui ștearsă pentru că include un act terorist, sau devine mai important strigătul de ajutor? Nu ar fi necesar să circule pe internet, pentru a fi înțeleasă situația prin care trec oamenii și pentru a primi ajutorul căutat? Așa cum Facebook poate interzice o postare care denigrează președintele Turciei din a fi răspândită în Turcia (ceea ce înseamnă că poate selecta audiența), ar putea interzice ca filmările cu strigăte de ajutor din Siria să ajungă la copiii de pe platformă.

Cea mai mare problemă, când vine vorba de ștergerea postărilor, este că moderatorii de conținut nu cunosc contextul ei. Unele postări, chiar dacă încalcă anumite reguli, pot atrage atenția asupra unor probleme reale, de interes public.

David Kaye, UN Special Rapporteur on Freedom of Expression, declară în documentar că acest tip de cenzură va ajunge, dacă nu se întâmplă deja, să ne afecteze gândirea critică și să ne limiteze modalitățile de exprimare. Ba mai mult, ne ține într-o bulă lipsită de informații și de cunoștințe. Pentru a avea păreri și contra-argumente legate de un eveniment, trebuie să cunoaștem acel eveniment. În viața reală nu există (încă) acest tip de cenzură. Mark Zuckerberg declară că Facebook trebuie să conecteze lumea, permițându-ne să ne cunoaștem și prin poze cu pisici drăguțe, dar și prin strigăte de ajutor.

Un moderator de conținut născut și crescut în Filipine va înțelege cu greu o postare românească, așa că cel mai important, atunci când un moderator decide să șteargă o postare, este ca el să o înțeleagă. Acesta ajunge să privească atât de multă violență încât, involuntar, violența devine o normalitate. Pentru a combate cenzura exagerată, cred că ar fi bine ca nici un moderator să nu ajungă în acest stadiu, iar atunci când se aproape de el, să primească o noua oportunitate de a munci. Aici intervine o altă problemă: unul dintre motivele pentru care această meserie este atât de populară în Filipine este că oamenii de acolo nu au multe oportunități profesionale.

Rețelele de socializare nu au fost create pentru distribuirea de imagini cu caracter lincențios sau violent. Ele au fost create pentru a comunica și a conecta mai ușor oamenii. Însă acest tip de cenzură face ca unele lucruri care trebuiesc comunicate să nu ajungă cunoscute. Prin cenzura exagerată și impresia că este un produs, utilizatorul nu se mai simte în siguranță pe rețelele sociale. Cenzura nu ar trebui să se concentreze doar pe eliminarea celor menționate mai sus, cenzura ar trebuie să privească și răspândirea hate-speeach-ului și distribuirea fake-news-ului, aceste două categorii fiind restricționate superficial sau doar atunci când e prea târziu.

„The Hater” sau dovada că aparențele înșală

The Hater: Așteaptă-te să te simți incomod de multe ori pe parcursul celor două ore. Așteaptă-te să-ți fie satisfăcută dorința de a întrece limitele (nu cred că o vei mai Citește mai mult

RBG: creativitatea justiției în filmul documentar

Proiectul documentar relatează ascensiunea unei tinere timide din Brooklyn spre ce astăzi numim vocea puternică a justiției și simbolul egalității de gen.

Luke Lorentzen: Midnight family şi culisele filmului documentar

„Persoanele din filmele mele simt că atenția pe care o primesc este grozavă, le dă încredere, le dă un sentiment că sunt văzute și auzite.”

Conexiuni inexplicabile: La double vie de Véronique

O poveste spusă cu omenie și frumusețe, o meditație surprinzătoare asupra destinului și a ceea ce nu cunoaștem decât intuitiv, La double vie de Véronique este un film emoționant care Citește mai mult

A fi poliglot cultural: despre ofense

Cine mai ştie în ziua de azi cum să se comporte? Orice spui, cineva o să găsească un motiv să fie ofensat. Zici şi tu o glumă şi gata cearta! Citește mai mult

“O viață pe planeta noastră”- filmul care ne spune cum putem să ne salvăm

O viață pe planeta noastră: “Nu este doar despre salvarea planetei, este și despre salvarea noastră”

Arată-le și celorlalți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *