Rondul de noapte este o companie de teatru independent, înființată în vara anului 2018 de către un grup de tineri actori. Au început de la 0 un proiect al cărui ideal este să atragă cât mai mulți artiști din toate domeniile. Am fost la sediul lor, unde Vlad și colegii lui fac dintr-un simplu garaj o sală pentru evenimente culturale. Dnb, flex, lupte cu săbii, râsete. Oameni faini, care muncesc pentru a-și crea un mic cămin unde să se poată simți bine și unde să poată împătășii cu noi o parte din arta lor.
Cum a luat naștere Rondul de Noapte?
Eu și colegii mei eram pe final de facultate, aproape de licență și ni s-a năzărit această idee de a forma o trupă sau o companie de teatru independent. Inițial au fost de acord toți 18, dar în timp mulți dintre ei s-au concentrat pe alte lucruri și s-au îndreptat spre teatre de stat.Eu și colegii mei, Cătălin Mocan și Cristina Bogza, am zis că totuși încercăm și am încercat. Au trecut doi ani și uite-ne aici.
Cum vă alegeți spectacolele?
Nu avem o rețetă neaparat. Primul spectacol pe care l-am construit a fost „Vrăjitorul” după o nuvelă de Dino Buzzati. Spectacolul s-a născut dintr-un examen, pe care eu și Cătă l-am avut în anul I, împreună cu un coleg de-al nostru de la regie. Atunci a fost strict un examen, am încercat să facem cât de mult am putut atunci. Ne-am atașat de examenul respectiv, deși l-am jucat doar o dată, iar după licență am zis că ar trebui să îl facem într-adevăr un spectacol. Și asta am făcut. A fost prima noastră producție oficială. În general depinde de cine și cum propune, ne bazăm pe sistemul colectiv, încercăm să ne ferim cât mai mult de structuri care te duc mai mult în zona fixă de instituție. Nu vrem să fim o instituție. Suntem mai mult un colectiv artistic și așa încercăm să rămânem. Dacă acum propun eu un text și ne place, îl facem pe acela.
Cine vă regizează spectacolele?
Uneori colaborăm cu regizori, alteori e regie comună. Depinde cum se naște proiectul; dacă vine cineva cu un text bun și vrea să regizeze, este bine-venit. Încă nu avem lucrurile astea bine stabilite, pentru că suntem la început. Nu ne-am construit sisteme, structuri, ci încercăm să facem ce vrem, ce simțim și ce credem noi că ar aduce un plus pentru noi.
Descrie în câteva cuvinte ce înseamnă Rondul de Noapte pentru tine.
Pentru mine a devenit cea mai mare și cea mai importantă parte din viața mea, un stil de viață, o viziune artistică, un colectiv, o comunitate. Reprezintă o mare parte din mine.
Care este cea mai plăcută experiență a ta legată de Rondul de Noapte?
Cred că experiențele cele mai satisfăcătoare sunt momentele în care realizez că toată treaba asta crește. De exemplu, de când am intrat în 2020, s-au mai alăturat câțiva colegi și până acum, în acești doi ani, a fost cel mai satisfăcător momen- când am simțit că mai vin oameni și din trei am devenit 5. Cred că a fost cea mai frumoasă chestie pe care am simțit-o: faptul că punem bazele unei comunități care crește.
De ce ai încuraja oamenii să vină la teatrul vostru?
Nu aș încuraja oamenii sa vină neaparat la teatrul nostru, ci să meargă la teatru în general, oriunde vor și se simt bine. I-aș încuraja să vină la noi în special pe cei tineri, deoarece încercăm să creăm o comunitate formată din oameni care sunt aproape de noi, ca să vadă lucruri actuale, dar care totuși sunt construite într-o stilistică care conține și elemente „oldschool”.Încercăm să păstrăm ideea de teatru stilizat. N-am mers complet în zona de social sau în zona brechtiană. Încercăm să păstrăm și anumite lucruri care țin pur și simplu de teatru, cum ar fi crearea atmosferei de iluzie, de fantezie și, indiferent de ce montăm, să atingem puncte și probleme actuale care ne afectează pe toți. I-aș încuraja să vină la noi pentru că ar fi o translatare a epocii și a lumii în care trăim în teatru. Indiferent de spectacolele pe care le punem, încercăm să vedem exact ce avem de transmis noi ca artiști și ce avem de schimbat în societatea în care trăim, atât clujeană cât și românească.
Unde vezi Rondul de Noapte peste 10 ani?
Într-o clădire a lui, sper, și la fel cum este acum, doar că la o scară mai mare. Îl văd infiltrat în mai multe zone ale artei. Noi încercăm ușor să ne extindem, să atragem oameni și domeniul artelor plastice, vizuale etc.
Cum reușiți să susțineți financiar proiectul?
Îl susținem din orice fel de resurse pe care le putem găsii, dar în același timp încercăm să nu ne vindem și să nu ne călcăm peste principii și valori doar pentru partea asta financiară. Preferăm să nu colaborăm cu persoane care, chiar dacă ne-ar aduce plusuri financiare, ar atenta în vreun fel la modul în care noi lucrăm sau la viziunea noastră artistică. Decât să facem un proiect de 1 milion de euro care nu ne reprezintă, preferăm să facem un proiect de 10 lei care ne reprezintă și știm că ne face plăcere.
După ce criterii vă alegeți oamenii cu care colaborați?
Nu noi alegem oamenii cu care lucrăm, ei ne aleg pe noi. Nu căutăm oameni, nu facem propuneri pentru că suntem foarte concentrați pe muncă, nu pentru că suntem „altfel”. Oamenii vin ei, iar cine îndr-adevăr vrea să lucreze și să se implice real, are loc, noi suntem deschiși. Asta depinde de omul care vine, depinde de ce faci, cum faci, de cât de mult îți dorești. Dacă zici că vrei să lucrezi cu noi, dar vii doar o dată pe săptămână la lucrurile ușoare și distractive, te vei elimina singur din grup. Vrem oameni care să fie prezenți de la bătut cuie, și dat cu mopul, până la cele mai frumoase lucrui, jocul pe scenă sau orice altceva.
Ediția a 15-a a festivalului Ideo Ideis se va desfășura într-o manieră complet nouă și plină de provocări.
De-a lungul a şaizeci de minute, spectacolul sibian jucat preponderent în germană (cu intervenţii în română şi maghiară), prezintă cinci poveşti, cinci momente marcante din vieţile a cinci oameni diferiţi Citește mai mult
Problema nu e asta, problema e că noi, ca societate, cu toate moștenirile traumatice acumulate de-a lungul timpului, cu toate lecțiile despre frică, limitare, singurătate și lipsă de încredere în Citește mai mult
Mi se pare că suntem niște ființe sfinte și mizerabile. Avem mult avânt, foarte mult entuziasm. Dar în același timp suntem într-un mediu extrem de obosit, retrograd, învechit care nu Citește mai mult
Cineva spunea odată că singurul lucru care rămâne în urma teatrului este ceea ce se scrie despre. Astăzi aparatura ne oferă posibilitatea de a putea vedea și peste o sută Citește mai mult
Te-ai plictisit de stat în casă? Vrei să te deconectezi un pic de la starea de amorțeală și să înveți într-o atmosferă prietenoasă? Vrei să afli unde poți să te Citește mai mult