Premiera spectacolului „Ubu în concert” în regia lui Gábor Tompa și pe muzica Adei Milea a avut loc sâmbătă, 22 februarie la Teatrul Național din Cluj-Napoca. Nu sunt fan al spectacolelor de teatru în care se cântă prea mult, cum nu sunt fan nici al muzicii Adei Milea. Acest spectacol însă, m-a provocat să fiu mai deschisă. 

Precursor al suprarealismului, Alfred Jarry (1873-1907) a compus șase piese avându-l ca personaj central pe faimosul Père Ubu. Trăsăturile caracteristice ale acestui personaj sunt dominate de o monstruoasă lăcomie și hilară lipsă de măsură, care cuprinde de-a valma mâncare, femei, băutură, bani, putere, toate fiind grefate pe o mare lașitate și pe un despotism practicat cu precădere asupra celor slabi.

Astfel, după ce Ubu a fost rege, crezut mort și îngropat, interpretat de Adrian Cucu, reînvie cu o singură dorință: să fie „sclavul picioarelor” cetățenilor și alături de soția lui, doamna Ubu, interpretată de Anca Hanu, reușește. Însă, personalitatea lui Ubu nu îi permite să facă munca de jos, printre gunoaie (reieșind astfel o problemă socială actuală în România, cea a gunoaielor) și dorește, din cauza parvenismului caracteristic, să fie slugă la un singur stăpân. 

Însă nimeni nu îl vrea în slujbă! Așa că își „răpește” o stăpână, interpretată de Sânziana Tarța, în slujba căreia să intre ambii soți. Planul domnului și doamnei Ubu sunt însă date peste cap de Radu Dogaru în rolul logodnicului „stăpânei” .Astfel, cei doi soți ajung la închisoare, care pare să fie pe placul lor. Iată o altă problemă socială actuală și anume suma exorbitantă pe care închisorile le primesc pentru fiecare deținut în parte. Numeroase persoane aleg să comită infracțiuni pentru a fi închise, fiindcă traiul din pușcării este mai bun decât cel din libertate. Astfel și personajele din spectacol se înghesuie să ajungă la închisoare pentru un trai decent. 

Adrian Cucu reușește să creeze un domn Ubu savuros, iar Anca Hanu vine perfect în completarea cuplului de tirani, care caută împreună metode cât mai noi și cât mai inedite să trăiască bine fără foarte mult efort. Biciul Marchizului de Sade (Ioan Negrea), care se aude pe durata întregului spectacol în momente-cheie, se dorește să fie un imbold spre trezirea populației. Pe scenă apare turistul englez, interpretat de Cornel Răileanu, care este asaltat de cetățeni, fiecare dorind să îl convingă pe turist să scoată cât mai mulți bani din buzunar. (Vă sună cunoscută situația, nu?). Corul franțuzoaicelor oferă un plus de haz în completarea momentelor cele mai importante ale spectacolului.

Ada Milea reușește prin acest spectacol să iasă din tiparele cu care ne obișnuise în alte reprezentanții, cum ar fi „Insula” sau „Chirița în concert”. Chiar dacă a integrat și cântece care deja au consacrat-o, cum ar fi „Manea cu lanțuri”, ele s-au potrivit  de minune în contextul dat. Muzica este veselă, haioasă, ritmată, realizată astfel încât în subconștientul spectatorului să rămână esențialul: problemele cu care ne confrutăm ca cetățeni ai acestei țări, în viața de zi cu zi. 

Spectacolul „Ubu în concert” este o oglindă teatrală care, prin ritmuri vesele și versuri amuzante, dorește să ne facă să râdem, dar în același timp să conștientizăm că problemele care existau în secolul XIX, când scria Alfred Jarry nu au dispărut nici în prezent. 

Spectacolul se va mai juca în 8 și 28 martie. 

regia: Gábor Tompa

spectacol-concert de: Ada Milea

cântece de: Ada Milea și AncaHanu

scenografia: Carmencita Brojboiu, Alexandra Constantin

mişcare scenică: Andrea Gavriliu

maestru de lumini: Jenel Moldovan

Distribuţia:

Dl Ubu: Adrian Cucu

Dna Ubu: AncaHanu

Cântăreața: SânzianaTarța

Ofițerul: RaduDogaru

Cetățenii: Miron Maxim (FrateleTrombon), CătălinHerlo (FrateleBeton), Cristian Rigman (Fratele Cajon), MihneaBlidariu (Fratele Kaki), Dan Chiorean (FrateleCăpățână)

Franțuzoaicele: Adriana Băilescu, Elena Ivanca, Irina Wintze, Angelica Nicoară

Englezul: Cornel Răileanu

Marchizul de Sade: Ioan Negrea

regia tehnică: RăzvanPojonie

operator lumini: Andrei Mitran

operator sonorizare: Marius Rusu, Vlad Negrea

Atelier de teatru. De la un click la 2 metri distanță.

Te-ai plictisit de stat în casă? Vrei să te deconectezi un pic de la starea de amorțeală și să înveți într-o atmosferă prietenoasă? Vrei să afli unde poți să te Citește mai mult

Exeunt: revoluţii artistice trăite în pijama. Jurnal experienţial.

Pandemia nu a fost menţionată nici în contractul de studii, nici în programa şcolară, drept pentru care nu ne-a învăţat nimeni la secția de teatrologie cum să scriem despre spectacole Citește mai mult

Rent: când viaţa e de închiriat sau despre un teatru care place

Imagine vie a anilor ‘90, muzicalul Rent spune povestea unei generaţii care s-a luptat cu pandemia de SIDA, homofobia şi gentrificarea, o poveste plină de iubire, nedreptate şi song-uri pe Citește mai mult

LIVE: Despre lucrurile pe care le trăim în faţa ecranelor

De-a lungul a şaizeci de minute, spectacolul sibian jucat preponderent în germană (cu intervenţii în română şi maghiară), prezintă cinci poveşti, cinci momente marcante din vieţile a cinci oameni diferiţi Citește mai mult

Despre lipsa de egoism a teatrului

Dintre toate artele care mă pasionează, teatrul e, de departe, cea care mă face cel mai frecvent să mă întreb: Pentru ce?

 „Trebuie să ne facem propriile spații de joacă”-Alin Neguțoiu, despre teatrul românesc

Mi se pare că suntem niște ființe sfinte și mizerabile. Avem mult avânt, foarte mult entuziasm. Dar în același timp suntem într-un mediu extrem de obosit, retrograd, învechit care nu Citește mai mult

Arată-le și celorlalți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *