Ce înseamnă să fii alături de copiii bolnavi de cancer?Betty Halasz este o tânără orădeancă de 20 de ani, studentă în anul doi la Psihologie în Timişoara, care a ales să devină voluntar în cadrul Asociaţiei Little People. Fondată în 1996, Asociaţia Little People îşi propune să ofere un program profesionist de activităţi terapeutice recreativ-educative în 10 secţii de oncologie pediatrică din România, ajutându-i astfel pe copii să-şi păstreze bucuria şi pofta de joacă până şi în cele mai dificile momente. Am profitat de vacanţa de iarnă şi am invitat-o pe Betty la o cafea, ca să aflu mai multe despre ce înseamnă să faci voluntariat în cadrul Asociaţiei Little People.
Betty, ce te-a motivat să devii voluntar Little People?
Nu ţin minte exact ce m-a motivat să devin voluntar Little People. Ştiu doar că, încă din perioada liceului, îmi doream să fac un tip de voluntariat care să îi susţină pe copiiibolnavi de cancer. Am descoperit că Little People nu există în Oradea, ci doar în Timişoara, Cluj şi alte oraşe din ţară. Am ajuns până la urmă la facultate în Timişoara şi, încă din vară am aplicat pentru Little People. Faptul că am fost acceptată a fost un vis devenit realitate.
De ce ţi-ai dorit să faci voluntariat în domeniul oncologic?
Mi se pare că este nevoie de aşa ceva. Adică, atunci când eşti copil, suferi de boala asta şi stai cu lunile între patru pereţi, chiar cred că ai nevoie să fie cineva lângă tine, cineva în afară de feţele pe care le vezi zilnic, cum sunt membrii familiei,asistentele, medicii.
Ce fac aceşti voluntari?
Susţinem activităţi terapeutice recreativ-educative, acoperind toate zilele săptămânii. Uneori ne iese, alteori mai puţin. Ideea e că mergem în echipe de două, trei, patru persoane şi îi ajutăm pe copii să se familiarizeze cu procedurile medicale, cu spitalizarea, dar nu prin nişte metode stricte, cum ar fi cele şcolare, ci prin joacă. Îi încurajăm să înveţe despre corpul uman, îi ajutăm să prindă încredere în puterile lor, să îşi reamintească faptul că sunt speciali şi că aduc în continuare bucurie celor din jur. În principiu ne desfăşurăm activitatea la camera de joacă şi, în măsura în care ni se permite, mergem şi la „bedside”. Activităţile de la „bedside”sunt dedicate copiilor care, din cauzatratamentului, nu pot să vină la camera de joacă.
O dată, le-am propus o activitate cu Piramida Alimentară. Scopul a fost destul de simplu: să îi învăţăm pe copii, într-un mod distractiv, care sunt cele mai importante alimente din dietă. Altădată am confecţionat împreunăcâteva flori. Fiecare a avut floarea lui, iar pe fiecare petală au scris lucruri bune despre ei sau activităţi care le plac: „îmi plac colegii”, „sunt prietenos”, „iubesc animalele”. Am mai făcut scheleţi din paste şi am vorbit despre sistemul osos. Sau am construit un orăşel, la care a contribuit fiecare copil. Pentru a face florile din oraş, le-am propus să folosim seringi. Încercăm să includem instrumente medicale in activități. Uneori se ajuta ei între ei şi le place când le dam sarcini să ne ajute pe noi, sau pe ceilalţi copii.
Ai observat creându-se o comunitate între copii?
Da, clar.Copiii se apropie unii de alţii.
Cu ce poveşti te-ai întâlnit acolo?
Fel şi fel de poveşti. Nu este neapărat o poveste de viaţă asta, dar ţin minte că am fost destul de emoţionată când s-a întâmplat. Venise la un moment dat la cameră un băieţel în scaun cu rotile, cred că avea şi o formă de retard mental, dar altfel era foarte prietenos şi amuzant. Activitatea zilei era ca cei mici să facă un cadou unei persoane dragi. Prima dată trebuia să decidă cui vor să-i facă acest cadou, şi băieţelul a dorit să-l dăruiască unei asistente care-l dusese la ecografie în ziua respectivă. Am confecţionat împreună cadoul, iar după aceea, ne-am dus pe coridor să o căutăm pe asistentă. Ne-am întâlnit cu ea şi băieţelul i-a dat cadoul. Efectiv vedeam cum îi dau lacrimile asistentei.
De ce ai nevoie, emoţional, ca să fii voluntar într-un spital oncologic?
Trebuie să fii stabil emoţional. Selecţia pentru a deveni voluntar Little People este destul de riguroasă pentru că se vrea ca voluntariatul să fie un lucru bun şi pentru copii, şi pentru tine. Noi, pentru a deveni voluntari Little People, a trebuit să trimitem în primul rând un CV şi o scrisoare de intenţie asociaţiei, iar după aceea, am fost chemaţi la interviu. În primul rând, m-au întrebat ce ştiu legat de boală, ce ştiu despre asociaţia Little People şi mi-au pus întrebări prin care să se asigure că voluntariatul nu-ţi va face ţie rău. Adică n-o să ajungi să pleci plângând de la spital din cauza poveştilor sau din cauza lucrurilor care s-ar putea întâmpla acolo.
Ce s-ar putea întâmpla?
Pur şi simplu faptul că îi vezi pe copii acolo săptămânal luptând cu boala. Pe unii oameni asta îi poate afecta destul de mult. Uneori povestesc despre activităţile asociaţiei unor prieteni de-ai mei şi-mi zic „eu n-aş putea să fac asta, nu ştiu cum faci asta, sau de unde ai atâta putere”, deci… Îţi trebuie stabilitate emoţională, din punctul meu de vedere.
Tu de unde ai atâta putere?
Niciodată nu am simţit că mă afectează în mod negativ. Iau partea bună a experienţei. Până la urmă, prima oară văd copilul din faţa mea, copilul care vrea să se joace, şi nu boala. Văd prima oară copilul.
Cum îi susţineţi pe copii atunci când sunt descurajaţi?
Păi depinde.În primul rând, vezi dacăpersoana vrea să discute sau nu. Eu încerc să ascult. Cred că asta ajuta, să îi asculţi. Şi apoi nişte cuvinte de încurajare. Dar când vine vorba de astfel de stări, cel mai bine îi pot ajuta voluntarii care fac parte din comunitatea Temerarilor, adică a tinerilor supravieţuitori de cancer. Ei au trecut prin experienţa respectivă, ştiu cu ce se mănâncă şi pot să dea sfaturi mult mai eficiente. Bineînţeles, şi noi încercăm să îi ajutăm, dar ceea ce poate să facă un Temerar, în această situaţie, nu se poate compara cu ce poate face un voluntar obişnuit. Le spunem destul de des, mai ales celor mai mari, despre comunitatea Temerarii, faptul că ei au învins boala, că este ceva ce se poate învinge. Cred că atunci când auzi despre povestea cu Temerarii prinzi şi tu curaj, fiindcă vezi că se poate.
Cine e Leul Curajos?
Da, Leul Curajos are şi el o poveste. Leul Curajos este mascota Asociaţiei Little People şi povestea lui este următoarea: şi el a fost bolnav de cancer, i-a căzut coama, dar acum este bine şi îi încurajează pe copii în lupta împotriva cancerului. Se plimbă de la o secţie la alta, face vizite. Îşi păstrează curajul în coadă. Când copiii sunt internaţi la spital, primesc ghiozdanul leului curajos şi în ghiozdanul respectiv se află efectiv un leu curajos, o jucărioară de pluş, iar copiii sunt foarte ataşaţi de el.
Cu ce te-a îmbogăţit experitenţa până acum?
Cred că experienţa asta te face să vezi cât eşti de norocos. În primul rând asta contează, să fii sănătos. Suntem norocoşi pentru simplul motiv că nu trebuie să stăm doar între patru pereţi, timp de luni de zile. Şi, până la urmă, de la fiecare copil pe care-l întâlneşti ai ceva de învăţat. Adică ei sunt atât de veseli în ciuda tratamentului şi în ciuda spitalizării, chiar nu ştiu cum reuşesc.
Te vei întoarce la Little People când vii înapoi în România?
Da, normal. Acum fac un an de facultate la Universitatea din Padova, prin programul Erasmus Plus. Dar când mă voi întoarce la Timişoara, în anul trei, voi reîncepe voluntariatul cu Little People. Cu siguranţă.
Top of Form
Bottom of Form
Cum era treaba cu...să faci în fiecare zi ceva de care ți-e frică? Ei bine, mie mi-a fost frică de liceu, până cand mi s-a dăruit ceva!
Pace, justiție, egalitate și demnitate: ești curios să afli cum implementează Asociația Tineretul ONU din Cluj aceste valori? Keep reading....
Trăirile interioare, pacea și liniștea pe care le ai după ce ajuți pe cineva, după ce faci o persoană să zâmbească, să râdă, să fie bine, sunt adevăratele comori ale Citește mai mult
V-aţi întrebat vreodată ce înseamnă să fii voluntar? Prin proiectul Volunari la Manşă, am adunat poveştile emoţionante a 7 voluntari dornici să ajute!
Fundația Charis depune eforturi considerabile pentru a investi în copii, oferindu-le speranță și ajutându-i să facă schimbări benefice pe termen lung.
V-aţi întrebat vreodată ce înseamnă să fii voluntar? Prin proiectul Volunari la Manşă, am adunat poveştile emoţionante a 7 voluntari dornici să ajute!