Poză preluată de pe site-ul Teatrului Evreiesc de Stat.
În prezent se desfăşoară zeci de conflicte armate care produc anual milioane de refugiaţi, apatrizi şi migranţi. Xenofobia, antisemitismul, rasismul şi islamofobia sunt câteva dintre fenomenele care alimentează discriminarea, respectiv excluderea nou-veniţilor din comunităţile gazdă, până în punctul în care le neagă drepturile omului. Este un fenomen halucinant, istoric şi dureros de actual în acelaşi timp.
Ce înseamnă să fii străin? Şi mai mult decât atât… cine profită? Montat de David Schwartz la Teatrul Evreiesc de Stat în 2017, pe baza unui scenariu colectiv, spectacolul Corp străin îşi propune să vorbească despre migraţie, refugiu şi deportare valorificând experienţele personale trăite de echipa artistică. Dincolo, însă, de toate aceste poveşti, spectacolul nu ezită să exploreze probleme de natură socio-politică, oferind un răspuns incomod întrebării „Cine profită?”.
Cum e să copilăreşti ca româncă ortodoxă atunci când eşti fiica unei unguroaice catolice şi a unui sudanez musulman? Cum e să creşti într-o familie cu un trecut ascuns, în care să auzi în treacăt poveşti despre Auschwitz şi Holocaust, dar să nu ştii dacă e mai bine sau mai rău să scoţi lucrurile la iveală? Cum e să-ţi aminteşti la bătrâneţe de Pogrom, lagăre, supe din coji de cartofi şi români care te batjocoresc? Cum e să fugi din România comunistă ca yoghin persecutat şi să ajungi în Canada ca un cetăţean al planetei, lipsit de rădăcini, dar cu un job în ingineria medicală? Cum e să experimentezi sclavia modernă când ajungi în Germania printr-un program educaţional în clasa a unsprezecea? Cum e fugi din ţara natală pentru că acolo nu poţi prezice unde va cădea următoarea bombă?
Toate aceste istorii de viaţă sunt aduse pe scenă predominant prin intermediul tehnicii de storytelling. Se întâmplă rar ca actorii să poată capta atenţia publicului neavând la dispoziţie nimic altceva în afară de propria lor abilititate de a povesti. Echipa de actori, sau mai bine zis, de actriţe, formată din Iolanda Covaci, Alexandra Fasolă, Anka Levana, Alice Monica Marinescu, Fatma Mohamed şi Katia Pascariu, reuşeşte să ne aducă în sânul acestor tragedii, lăsând faptele să vorbească pentru sine. Discursul abordat este unul firesc, intim, confesiv, creat în aşa fel încât să nu scape în niciun moment publicul din mână.
Dar, cum spuneam anterior, spectacolul nu se rezumă la dimensiunea micro a experienţelor individuale, ci îşi propune să atingă nişte fenomene socio-politice nu tocmai comode. Vedem o scurtă istorie a discursului rasist religios, ştiinţific şi cultural, decodificarea unei întâlniri între prim ministrul Marii Britanii şi preşedintele României pe tema controlului migraţiei şi, nu în ultimul rând, vedem Târgul de Apărare unde se comercializează cele mai noi tehnologii de armament. Deşi create într-un registru comic, toate aceste scene răspund întrebării „Cine profită?”.
Corp străin explorează oamenii aflaţi pe drumuri, fie că e vorba de drumuri propriu-zis geografice, sau un drum spre construirea identităţii, un drum spre un sentiment de acasă. Nu e de mirare, aşadar, că scenografia creată de Mișa Dumitriu este alcătuită din fragmente de şosele miniaturale şi o imensă hartă a lumii pe fundal, în care formele şi distanţele sunt distorsionate. Decorul crează un spaţiu flexibil şi simbolic unde poveştile se pot depăna în tihnă. În acelaşi timp, însă, muzica interpretată live şi creată de Sorin Antonie, Juan Negretti, Mihai Prejban şi Feras Sarmini, oferă spectacolului dinamism şi forţă, jucând atât rolul de intermezzo între scene, cât şi de fundal pe parcursul poveştilor. De acestă dată, muzica ne ajută să ne scufundăm mai adânc în miezul poveştii, iar la nevoie, ne trage de guler înapoi în realitatea noastră galopantă.
Corp străin este un spectacol care trebuie văzut, un spectacol care survolează cu supleţe un fenomen gigant, punând în prim plan experienţa străinului. Este, totodată, un spectacol care îndeamnă la solidarizare. Sângele albastru, sinonim cu nobleţea, este un concept simbol pentru superioritatea rasei albe. Astfel, dacă la începutul spectacolului actorii îşi ridică mâinile pe care strălucesc ostentativ venele albastre, la final acestea vor deveni roşii, semnalând astfel deconstrucţia mitului rasist şi eurocentrist.
CORP STRĂIN, scenariu colectiv. Teatrul Evreiesc de Stat, 5 martie 2017
Cu: Iolanda Covaci, Alexandra Fasolă, Anka Levana, Alice Monica Marinescu, Fatma Mohamed, Katia Pascariu, Mihai Prejban, Feras Sarmini, Juan Negretti, Sorin Antonie.
Regia: David Schwartz
* Poze preluate de pe site-ul Teatrului Evreiesc de Stat.
foto: Alexandru Sîrbu Șoptitorii/The Whisperers - Texte bune în locuri nebune Pornim de la premisa că artistul este liber și absolut necesar, iar actul de creație ar trebui să fie Citește mai mult
Festivalul Național de Teatru din 2021 s-a desfășurat online, spre bucuria iubitorilor de teatru din toată țara, oferind un program amplu de reprezentații, discuții, instalații performative și vizuale, conferințe, teatru Citește mai mult
„De la bun început, Sava mi s-a părut genul de om care face lucruri, chiar și atunci când circumstanțele nu îl încurajează neapărat. Așa că, profitând cumva de contextul pandemic Citește mai mult
Îmi propun să scriu aici niște scurte impresii asupra unor spectacole-lectură pe care am apucat să le văd relativ recent la Reactor, locul la care chiar îmi doream să ajung Citește mai mult
Teatrul este o artă, o componentă socială importantă, o formă de entertainment, o eliberare din cotidian – sau o reprezentare fidelă a cotidianului, cu toate laturile lui mai puțin atractive. Citește mai mult
Este ca o discuție cu trei prieteni vechi într-o seară caldă de vară, după un lung timp în care nu v-ați mai văzut. Este momentul în care acești prieteni îți Citește mai mult