Raluca Oancea este membră fondatoare a asociație Asociației pentru Promovarea Egalităţii între Tineri ADAPTO  Constanța unde se implică în coordonarea de proiecte care promovează egalitatea între tineri și încurajează persoanele cu și fără dizabilități să se implice în comunitate, împreună. E un om pozitiv, pe care dizabilitatea nu o împiedică să vadă mereu partea bună a oricărui lucru și  să-și facă remarcată abilitatea de a fi leader, de a se impune prin atitudine, respect și implicare. A inițiat ideea Ghidului Interacțiunii cu persoanele cu dizabilități punând la încercare mentalitatea tinerilor din școli și licee și ridicând nivelul de conștientizare pe plan local dar și internațional. Ea e persoana care îi învață pe tineri că handicapul este ceva impus de societate unui om și nu invers.   

Care a fost primul proiect al asociației și nevoia din care a venit?

 Prima persoană care a plecat într-un proiect european adaptat și persoanelor cu dizabilități, a fost Mara Trăistaru, utilizatoare de fotoliu rulant, care este de altfel și membră fondatoare cea care a venit cu ideea înfiinţării organizaţiei. Proiectul din  2005, organizat prin programul “Tineret în acțiune”, actualul Erasmus, s-a desfășurat în Spania unde  Mara a putut să meargă însoțită și a văzut  în ce constă un proiect accesibil, de la cazare până activități incluzive. Faptul că a mers împreună cu un asistent, a ajutat-o foarte mult. Ea a fost cea care ne-a adus informația nouă și ne-a inspirat pe toți, iar când s-a întors am discutat și am hotărât să facem împreună o asociație asemănătoare și în România.

Cum s-a născut harta accesibilă a orașului Constanța?

Având în vedere că în bordul asociației sunt persoane cu dizabilități fizice, în 2012 ne-am gândit să vedem care este nivelul de accesibilizare în Constanța. Am aplicat pentru o finanțare prin care să putem crea o hartă accesibilizată a orașului, atât în engleză cât și în română, și care să fie destul de clară în legătură cu existența lifturilor, a toaletelor accesibilizate și situația accesibilizărilor în general în instituțiile de interes public. Nu doar administrative ci și cele de învățământ, comerciale, etc. Din păcate nivelul nu a fost foarte mare dar acest prim pas a fost cel care a deschis calea spre mai multe întrebări. Au fost mai multe organizații care au văzut în asta o oportunitate bună de a ridica aceste întrebări și de a crea proiecte similare, ingineri și profesori de la Facultatea de Construcții care au devenit mai atenți la anumite aspecte. Ne-am bucurat să vedem că au fost tineri care ne-au sprijinit, peste 25 de voluntari au mers în oraș, au măsurat rampele, au luat informațiile de pe teren. Din păcate, au fost și instituții care nu au vrut să ne ofere informația, cu toate că aceasta este publică. Am avut uneori reacţii foarte pozitive și de conștientizare, întrucât până  în acel moment nimeni nu se interesase de acest aspect la acest nivel.

Ce schimbări ai observat de la publicarea hărții accesibile a orașului Constanța?

Fiind distribuite gratuit, ne-am bucurat să vedem că a fost o cerere mare din parte agențiilor de turism. De asemenea, site-ul hărții a fost vizitat destul de des.

Angajaţii fundaţiei Motivation s-au inspirat şi au creat o altă hartă pentru persoanele în scaun rulant. Harta noastră se adresa atât persoanelor în fotoliu rulant, dar şi celor cu dizabilități vizuale cât si auditive. Harta este codată pentru a fi citită și de nevăzători și dispune de informații precum – câți metri sunt de la intrarea în clădire  până în stradă, sau fotografii cu clădirile pentru persoanele care nu pot comunica verbal.. A fost un prim pas care a generat un efect de domino, dar cred că lucrurile  trebuiesc încă îmbunătățite și sper să nu ne oprim aici.

Care sunt activitățile organizate de Adapto si cum pot voluntarii sa aducă o contribuție?

Organizația Adapto – (Asociația pentru Promovarea Egalității între Tineri) se implică în două direcții. Pe de-o parte, local și regional în orașul și zona municipiului Constanța prin prezentări în școli, licee, prin acțiuni cu tinerii cu dizabilități, prin diferite activități anuale precum Zilele Diversității, MobiQuest, cursuri și prezentări publice  la care este mereu nevoie de o echipă de voluntari. Avem și activitate internațională prin cursuri formative, schimburi de tineri, voluntariat internațional. Prin Serviciul European de Solidaritate tinerii pot să meargă în altă țară și să facă voluntariat începând de la două săptămâni la 12 luni.

În plus, cei interesați să se implice în organizație mai activ sunt bineveniți să participe la cursurile de formare de pe ambele planuri.

Ce schimbări ai observat la tine de la începutul activității ca membru fondator Adapto? Dar la voluntarii activi?

Cu Adapto am mers în primul meu proiect internațional, în Graz, Austria, proiect despre îmbunătățirea accesibilizării și ce înseamnă propriu-zis aceasta. Atât proiectul cât și orașul erau accesibile. În acel proiect mi-am dat seama care este diferența între nivelul accesibilității în Austria și în România. Am realizat că avem multe minusuri dar și plusuri și că este important să venim cu informația din afară și să o implementăm și la noi. Mi-am zis că vreau să continui să mă implic și să ajut și alți tineri să participe și să-și deschidă orizontul. Avem voluntari de toate vârstele, însă și foarte tinerei, de la 14-15 ani. Uneori sunt foarte ezitanți, nu știu exact cum să se implice. În timp devin mult mai încrezători, mai comunicativi, se deschid mult mai tare, doresc să se implice în activități, își dezvoltă nivelul de engleză, nu mai au reticență în a interacționa cu persoane cu dizabilități. Aș zice că sunt mult mai open-minded.

Ce este MobiQuest și cum l-au perceput participanții?

MobiQuest este o cursă în fotoliu rulant pentru utilizatori și non-utilizatori. Mai exact  echipe  de două persoane – un utilizator de fotoliu rulant (fie că e voluntar sau o persoană care folosește un fotoliu rulant zilnic) și un voluntar, fac echipă pentru a găsi indicii astfel încât să găsească  comoara la sfârșit. De obicei au fost 15-25 de echipe. Comoara este ceva simbolic, fiind însăși activitatea, dar și prieteniile care se dezvoltă între participanți, precum și distracția sau conștientizarea nevoii de accesibilizare.

La sfârșit a fost foarte frumos pentru că tinerii și-au schimbat facebook-ul și numărul de telefon. Unele din persoanele care au venit pentru prima dată la MobiQuest, ulterior  s-au implicat mult mai tare în voluntariat. Altele  au spus că, după această experiență, văd lucrurile cu alți ochi. Am avut sprijin atât de la alte organizațiilocale cât și de la organizații din București, printre care World Vision, fiind finanțați prin intermediul unui proiect european. Primul MobiQuest a fost în 2018, continuând cu ediția din 2019.  

Ai participat la The Women’s Institute on Leadership and Disability (WILD); un seminar dedicat femeilor lider cu dizabilități. Ce ai învățat din această experiență?

Experiența WILD a fost un curs de formare de trei săptămâni în SUA în Eugene, Oregon. WILD a îmbinat informația teoretică legată de accesibilitate, implicare, legislaţie, educaţie, asistenţă, sănătate, empowerment şi multe altele, cu cea practică. Am vorbit despre cum s-a îmbunătățit nivelul accesibilizărilor, cum s-a ajuns la un nivel al legilor și al unui sistem mult mai dezvoltat în SUA. De asemenea, am vizitat instituții, am discutat cu primari, am fost invitați la radio și televiziune, am făcut activități împreună cu comunitatea locală și am primit mult mai multe informații pe care să le punem în practică în plan local și pe care să le transmitem mai departe în țară.

Ghidul interacțiunii cu persoanele cu dizabilități a devenit un instrument indispensabil asociației. Cum a fost perceput de instituțiile de învățământ și de tinerii care au luat parte la prezentări?

Ghidul este un rezultat al unui proiect internațional desfășurat în 2013 în parteneriat cu o organizație din Olanda și alte șapte organizații din țări diferite. Tinerii implicați – persoane cu dizabilități, psihologi, însoțitori, rude ale persoanelor cu dizabilități – au participat activ la crearea acestui ghid. Într-adevăr, noi folosim destul de des, atât local cât și internațional, acest instrument, și am creat prezentări publice, în școli, în licee.  Unitățile de învățământ au vrut să colaboreze cu noi deoarece persoanele cu dizabilități se implică direct, merg în licee și în școli, și prezintă cum este dezirabil să interacționăm cu persoanele cu dizabilități, cum să nu-ți fie teamă să discuți cu cineva, cum să-ți oferi ajutorul și ce să faci, la ce să te gândești când ai o întâlnire cu cineva care are o dizabilitate, fie fizică vizuală, fie auditivă sau de altă factură.

Atât participanții cât și cadrele didactice au fost foarte deschise la aceste prezentări. La început noi am mers către școală, apoi cadrele didactice  ne sunau să venim. După cum ziceam, sunt pași în conștientizare care trebuie făcuți, deoarece educația în acest domeniu nu este foarte amplă și, de obicei, când totuși se întâmplă, nu vine din partea unei persoane cu dizabilități. Este o schimbare de mentalitate și de unghi prin prisma căruia privim lucrurile..

Nu mai există cealaltă extremă în care se credea că persoanele cu dizabilități au nevoie de ajutor tot timpul, deși încă există mentalitatea că persoanele cu dizabilităţi  nu pot face anumite lucruri și sunt mai rar persoane care fac prezentări sau sunt un exemplu în acest sens. Tocmai acest aspect noi dorim să fie adus în atenție într-un alt mod… Vrem ca ele să nu fie privite nici ca un supra-oameni, nici ca un sub-oameni, ci ca persoane obişnuite, ce se implică în proiecte internaționale, fac o prezentare, sau fac origami cu copiii etc. Așa, tinerii dezvoltă o lejeritate, își depășesc teama de a vorbi cu o persoană cu dizabilități, nu mai sunt atât de copleșiți de întrebări în legătură cu interacțiunea în sine. Chiar este de bun augur să avem diversitate în interacțiunile noastre. Tocmai de aceea le spun copiilor când ajungem la școală : „Imaginați-vă că mâncați timp de o săptămână un singur fel de mâncare. Nu ne vom simţi prea bine. La fel este cu realitatea noastră psihică.” Mintea noastră are nevoie de interacțiune pozitivă cu persoane cât mai diverse, de exemplu cu persoane din alte ţări sau cu dizabilități, și cu toți ceilalți care ne colorează şi îmbogăţesc realitatea și ne fac interacțiunile din viaţa noastră cât mai frumoase.

Care sunt viitoarele proiecte ale organizației?

Organizația dorește să rămână activă continuând cu proiectele pe plan local, în școli și licee. Un exemplu este proiectul despre politețe “Poftim. Vă rog. Mulțumesc’’ care se desfășoară în 29 de unități de învățământ. De asemenea vom continua cu Zilele Diversității, MobiQuest și cu activităţile legate de participarea activă și conștientizarea accesibilizării reale dar și proiecte internaționale. Vom găzdui 12 voluntari străini și vom trimite voluntari din România în mai multe țări.

Ce mesaj ai pentru cei care vor să devină voluntari ?

Vă așteptăm cu drag și ne-am bucura să vă avem alături local (în Constanța) sau în proiectele internaționale pentru a vă dezvolta și a vă implica în activitățile noastre.  Ne puteți găsi pe rețelele de socializare atât pe Facebook (Adapto Youth)  cât și pe instagramul asociației (Asociaţia Adapto), sau pe mail la adresa  adapto.evs@gmail.com 

Câteva speranțe – despre Cinema Arta: Bianca Pascaru în dialog cu Monica Sebestyen, Nagy Cilla și Oana Tarce

Monica Sebestyen coordonează reactivarea cinematografului ARTA, ceea ce implică atât renovarea și dotarea spațiului, cât și crearea unui concept general al programului și formarea unei echipe pentru organizarea evenimentelor regulate.Nagy Citește mai mult

Ce fac prietenii din alte ţări? Episodul 3: Germania, Marea Britanie, Turcia

În aceste timpuri instabile, ne-am gândit să vedem cum gestionează prietenii noştri din alte ţări această situaţie

Ce fac prietenii din alte ţări? Episodul 5: S.U.A., Franţa, Grecia

În aceste timpuri instabile, ne-am gândit să vedem cum gestionează prietenii noştri din alte ţări această situaţie.

Refugiat în România pe timp de pandemie – interviu cu ActivRandom

Ideea de “noi și-ai noștri” pare mai vetustă ca oricând. Suntem cu toţii cetățeni ai aceleiași lumi, diferă doar clima și condițiile politico-economice din unele zone. În rest suntem cu Citește mai mult

Ce fac prietenii din alte ţări? Episodul 2: Raluca Croitoru, artist vizual, Olanda

În seria interviurilor despre izolarea în pandemie, ne desprindem un pic și vorbim cu Raluca Croitoru, artist vizual, stabilită de ceva timp în Olanda. Lucrările ei au fost prezentate atât Citește mai mult

Rondul de noapte- instituție sau ceva mai mult? Interviu cu Vlad Marin

Rondul de noapte este o companie de teatru independent, înființată în vara anului 2018 de către un grup de tineri actori, care au început de la 0 un proiect al Citește mai mult

Arată-le și celorlalți

Un comentariu

  1. Raluca Oancea este deschizatoare drumurilor copiilor care visau si nu aveau mijloacele necesare sa le realizeze.Tenacitatea Ralucai a invins prejudecatilor oamenilor simpli care nu reusesc sa-si depaseasca limitele gindirii ;Raluca a schimbat arhetipul gindirii romanesti si a reusit sa realizeze visele copiilor si ale adultilor acompaniati sau acompaniatori.Felicitari Raluca ,esti fantastica,munca ta asiduua de fiecare clipa are recompensa divina:recunoasterea internationala !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *