Jurnal de noapte
Mai aveți o sută de kilometri. – Ce ești așa bă, ai zis că iei o sticlă de vodcă cu mine! – Aia era înainte să știu că am două de vin. – Păi și eu am doi litri de țuică. Da’-mi trebe încălzire. – Hai după Lorena. . .Continuare
Filme românești pentru zile autentice I
Contrar credinței de masă, cinematografia românească nu a rămas pierdută în timp, prinsă undeva între filmele lui Sergiu Nicolaescu și ale lui Lucian Pintilie. În ceea ce mă privește, chiar dacă puteam judeca și eu că au mai apărut filme românești de atunci (chit că nu știam niciunul), nu mi-așContinuare
Am fost la Reactor și mi-a plăcut/Sesiune de păreri scurte (1) – Scheletul de pasăre și Monștri
Îmi propun să scriu aici niște scurte impresii asupra unor spectacole-lectură pe care am apucat să le văd relativ recent la Reactor, locul la care chiar îmi doream să ajung odată ce m-am mutat în Cluj. Aceste două texte au fost produse în cadrul rezidenței de scriere dramatică Drama 5.Continuare
Cine (mai) consumă teatru?
Teatrul este o artă, o componentă socială importantă, o formă de entertainment, o eliberare din cotidian – sau o reprezentare fidelă a cotidianului, cu toate laturile lui mai puțin atractive. Teatrul ia diferite forme, în funcție de persoana pe care o întrebi. Însă, din perspectiva unei persoane care a decisContinuare
Scrisul ca medicament
Viața noastră a devenit guvernată de un soi de haos familiar Nu știu dacă sunt singura, dar eu am destul de multe zile legate în care pur și simplu uit să-mi mai las un moment de răgaz, să încerc să mă sustrag din tot stresul în care înot zilnic. RevenireaContinuare
Cafeaua mea combinată cu spuma mării – monologuri de Mara Sermășan
Salut, sunt Mara, am 20 de ani, fac mult voluntariat, studiez regie de teatru și-mi place să scriu. Scopul meu e să îmi public cartea la care lucrez acum, iar cele două fragmente de aici fac parte din ea. Am început să scriu de prin clasa a 7-a și încăContinuare
Locul nostru de dat cu capul
Poezia este zona noastră sigură. O singurătate confortabilă, revărsată în foi sau în documente word. Fie că scrii cu pixul pe spatele caietului de geografie sau că tastezi o poezie în notițele telefonului, cuvintele alea sunt o reflecție a sentimentelor tale de la momentul respectiv – nu e un lucruContinuare
E foarte greu să iei înapoi un cuvânt – poezii de Oana Laura Gabriela
Sunt Laura. Am 23 de ani. Sunt actriță. Cânt de când mă știu. Dansez de vreo 5 ani. Iar de scris… scriu. Toate lucrurile pe care le trăiesc și care nu încap nicăieri altundeva, încap în poeziile mele. Ele sunt jurnalele mele de călătorie și rămân dovezi ale maturizării șiContinuare
asta nu e dragoste, baby – poezii de Sabina Lazăr
Sunt Sabina, sunt actriță și învăț să am răbdare cu mine și cu ceilalți. În accelași timp sunt fiică, sunt nepoată, sunt iubită, sunt prietenă, sunt melancolică, sunt iritată, sunt solară, sunt obosită, sunt punctuală, sunt speriată, sunt sau încerc să fiu cât de mult într-un aici și acum. MăContinuare
America smells like shit sau despre ce ne spunem când doar ne șoptim
foto: Alexandru Sîrbu Șoptitorii/The Whisperers – Texte bune în locuri nebune Pornim de la premisa că artistul este liber și absolut necesar, iar actul de creație ar trebui să fie și critic. Actorul este intrinsec legat de cuvânt, de ceea ce spune, și este de datoria sa să rostească cuContinuare