Contrar credinței de masă, cinematografia românească nu a rămas pierdută în timp, prinsă undeva între filmele lui Sergiu Nicolaescu și ale lui Lucian Pintilie. În ceea ce mă privește, chiar dacă puteam judeca și eu că au mai apărut filme românești de atunci (chit că nu știam niciunul), nu mi-așContinuare

Teatrul este o artă, o componentă socială importantă, o formă de entertainment, o eliberare din cotidian – sau o reprezentare fidelă a cotidianului, cu toate laturile lui mai puțin atractive. Teatrul ia diferite forme, în funcție de persoana pe care o întrebi. Însă, din perspectiva unei persoane care a decisContinuare

Mai aveți o sută de kilometri. – Ce ești așa bă, ai zis că iei o sticlă de vodcă cu mine! – Aia era înainte să știu că am două de vin. – Păi și eu am doi litri de țuică. Da’-mi trebe încălzire. – Hai după Lorena. . .Continuare

Viața noastră a devenit guvernată de un soi de haos familiar Nu știu dacă sunt singura, dar eu am destul de multe zile legate în care pur și simplu uit să-mi mai las un moment de răgaz, să încerc să mă sustrag din tot stresul în care înot zilnic. RevenireaContinuare

Poezia este zona noastră sigură. O singurătate confortabilă, revărsată în foi sau în documente word. Fie că scrii cu pixul pe spatele caietului de geografie sau că tastezi o poezie în notițele telefonului, cuvintele alea sunt o reflecție a sentimentelor tale de la momentul respectiv – nu e un lucruContinuare

Sunt Sabina, sunt actriță și învăț să am răbdare cu mine și cu ceilalți. În accelași timp sunt fiică, sunt nepoată, sunt iubită, sunt prietenă, sunt melancolică, sunt iritată, sunt solară, sunt obosită, sunt punctuală, sunt speriată, sunt sau încerc să fiu cât de mult într-un aici și acum. MăContinuare